Asa am dat peste Maria si Calu. Pe care eu ii stiam din vedere, EL din mai multe. Vederi. Seri. Beri. Ergo am primit invitatie la iarba verde. Unde am si mers sambata, pentru ca ma chinui sa vad soarele de pe iarba de 1 an si ceva. Si l-am vazut, si eu si EL, pana la limita suportabilitatii si imposibilitatii de a dormi altfel decat in varful degetelor. Si am facut castele de nisip si m-am balacit in apa curgatoare care acolo unde aveam noi sediul paturacios nu parea curgatoare.
Si sambata seara, cand abia coborasem din masina, ma suna a blast from the past. Un om pe care nu concepeam sa nu il vad inainte sa ma fac englezoaica. Doar ca interactiunea cu acest om, timp de 3 ore luuuungi si care alta data nu se simteau nici daca erau 10, m-a facut sa cred ca mai bine ma faceam englezoaica fara sa il vad. Pentru ca oamenii se schimba, se ingrasa, se fac naspa si se plafoneaza. Iar eu nu mai suport sa vad oameni beti. Nu stiu de ce, dar mi se ridica tot parul pe mine si … nu-i suport. Punct.
Duminica… a fost Mihai cu vesti care au generat ridicaturi de sprancene si dureri de cap. Care tin pana acum.
Si gata… ma doare capul, mor de cald, nu am chef de nimic.
