Acum 4 luni cand am luat decizia ca ne luam rucsacii in spate si plecam the D Day parea candva in viitor. Ascunsa bine in viitor. Chiar si aseara pana la momentul arhivarii intregilor garderobe in rucsaci the D Day parea departe.
Well… deseara plecam. Londra via Cola in complex. Habar nu am ce o sa fie. Dar plec cu speranta unui mai bine constienta fiind de mai rau. Sau la fel de rau. Sau greu. Oricum, cumva a fi. And at some point I will tell you all about it.
Va fac cu mana. Si tineti-mi pumnii.
huuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuugi, Li!
sa va fie bine pe taramuri straine si, vorba cantecului, sa nu uiti niciodata de inima ta
pe curand! si sa fii cuminte!!
drum bun si capul sus! e bine ca esti constienta ca o sa fie greu, sper sa nu fie foarte greu.
va tin pumnii.
mai scrie, cand ai timp, sa ne zici cum e.
Gata? Ai ajuns? Mai e insula acolo sau au lipit-o de continent? I-au exterminat deja pe irlandezi?