Piticii de pe creierii mei (2)

Stiu ca ar trebui sa scriu recenzia despre “Caderea”. Ma chinui de vreo saptamana, o am inceputa undeva in calculator dar… nu imi vine. Am citit cartea repede. In autobuz, in statia de autobuz, pe trepte, la tigara, practic oriunde trebuia sa stau si sa astept ceva (in general mijloacele de transport mai rele decat tipele care se pregatesc de intalnire) dar nu imi vine sa scriu despre ea.

Am o problema de fiecare data cand ajung la casa de marcat in magazinul X (care poate fi oricare pe raza Wembley – Queensbury – Kingsbury – Harrow) si mi se comunica suma fenomenala pentru ceea ce va deveni frigider plin pentru 1 saptamana. In schimb, nu am nici cea mai mica problema sa dau (aproape) aceeasi suma pe tampenii la Mc. I inima Mac. Shoot me.

Sunt in stare sa spal 1 soseta all by itself in masina de spalat daca soseta aia e roz bonbon cu picatele si nu se asorteaza cu alte haine care trebuie transformate din sconcsi in zane frumos mirositoare. Asta de cand am facut niste sosete galbene, verzi si unele albe, bleu.

Pot trai cu toata camera revarsata pe covor si 2 luni fara sa am o problema. Dar daca mie mi se pune pata AZI, ACUM ca totul trebuie sa isi (re)gaseasca alt loc ordonat, sa dea naiba sa aud obiectii.

Pampam.