Antisociala

De vreo 2 zile singurul loc unde ma simt bine este la scoala. Pentru ca acolo oamenii nu interactioneaza cu mine decat un minim strict necesar si inutil. Adica eu de cateva zile “trec” prin oameni. Habar n-am ce imi spun. Si pe unii chiar ma straduiesc, imi dau toata silinta sa ii ascult. Nu imi iese. Ma pierd undeva si tot filmul exterior devine asa… ceva de fond. Asa ca daca va treziti ignorati, n-o luati personal si nici nu va simtiti speciali.

Doar ca la scoala stau cel mai putin… La lucru cel mai mult. Dar la lucru am descoperit alternativa cursurilor de actionari, macar sa nu se mai chinuie oamenii sa incerce sa vorbeasca cu mine daca nu vor sa bage la loto.

Si acasa… acasa a devenit o notiune bizara, enervanta, iritanta, cu miros de spital (e doar psihologic, de fapt, e inecata in betisoare fenf shui… smiley care ridica sprancene urat si enervat) si … si cam atat. Si evadarea in rock nu este o optiune din varii motive. Odata ca este ca naiba de frig acolo… pe urma… s-a umplut cu tot felul de oameni noi si ciudati. Si cum nu-i pot da afara pentru ca ei “este” multi si eu nu detin rock-ul cu certificat de proprietate… ma joc de 2 zile un joc mega cretin… Cradle of Rome. Fraaaate!

So… concluzia ar fi mai multe. Ca sa continui cu agramarea. Odata ca people are evil. A doua, cata a avut dreptate. A treia… people are fake. Si last but not least… dupa un o perioada destul de mare de interactiune cu un om ar trebui sa stii ce sa-i spui, nu?

Advertisements