Au pair

25 04 2009
De 1 ora jumate, cu ochelarii bine asezati pe nas, am renuntat la baza mea de date. Care e oricum dar nu cum trebuie sa fie. Tind sa cred ca licenta mea, cu tot omorul care ma asteapta, va mai sta 1 an. Dar nu asta e problema mea. Daca tot nu fac licenta, macar sa fac ceva productiv, am zis. Si asa am ajuns la 4237894298429 anunturi de au-pair.

Ma, sunt eu nebuna? Pe bune, acum. Sunt eu nebuna ca mi se pare o aberatie??? Adica tu, ca familie englezeasca nu constientizezi ca e mai bine si pentru plod si pentru tine (ca familie) sa ii aduci dadaca vorbitoare nativa de engleza si cunoscatoare a tuturor apucaturilor englezesti? Cum naiba sa ai tupeul sa bagi in casa pe cineva care vine de peste mari si tari si sa ii dai in grija plodul??? Se poarta inconstienta sau ce???

Pe de alta parte, tu, juna de douajsiceva de ani, pleci de tampita peste aceleasi mari si tari sa ai grija de un plod potential isteric si rasfatat al unor parinti potentiali nebuni. Cum ma-sa????

Acuma, poate – repet – sunt eu nebuna. Dar stiu un caz concret al unei tipe care a plecat au-pair. Si care nu avea voie nici sa vorbeasca acasa, cu ai ei decat sub stricta supraveghere. I mean… come on!

Deci zic NU au-pair-ului. Hotarat si raspicat.

Advertisements

Actions

Information

7 responses

25 04 2009
Alina

Hmm… ma batea si pe mine gandul, acum vreo 2 ani, sa ma fac au pair. Nu mai stiu de ce n-am facut-o. Poate de teama de a da peste cine stie ce familie de nebuni…
E clar ca e un risc pe care ti-l asumi, cand faci faza asta. Am citit despre o groaza de cazuri care s-au terminat foarte urat, pentru ca oamenii erau tratati ca niste sclavi, si nu ca fiind parte din familie, cum ar fi si normal.
Din punctul meu de vedere, mi se pare mai riscant pentru un au pair, decat pentru familie. Adica el/ea e singura, intr-o tara straina, departe de familie si prieteni, iar ceilalti sunt in mediul lor.
Dar am cunoscut si exemple de oameni care au ramas cu o impresie foarte buna dupa au pair si care, chiar dupa multi ani, pastreaza legatura, se suna, ba chiar merg la evenimente gen nunta etc.
Depinde de noroc…

8 09 2009
andalie

Buna!

Cred ca sunt exemplul cel mai bun pentru asa ceva.
Eu, fata tanara de 20 de ani, mi-am luat lumea in cap si am plecat din tara mea doar cu o valiza. Nu stiam ce ma asteapta la capat de drum. Tot ce imi doream, si imi doream enorm, era sa invat intr-o zi la Sorbonna, si am plecat orbeste, fara sa constientizez ce ar putea sa mi se intample.
Am plecat in 2007. Am ajuns la o familie cu 4 copiii. Niste nebuni. Am fost la mare, ne-am distrat, am vazut si am mancat lucruri pe care nici nu le visam. Am stat 2 luni. Dupa care mi-am facut valiza pentru ca nu ii mai puteam suporta.
Astfel, in septembrie 2007, am schimbat familia.Am avut noroc mare de data asta, o familie de burghezi aproape de Versailles si de Paris, suburbie rezidentiala.
Am trait cele mai frumoase clipe din viata mea si am cunoscut cei mai minunati oameni din lume. Si in plus era cat pe ce sa mi se implineasca visul cel mare….Sorbonna.
Am facut cursuri de franceza un an de zile la foc continuu, si in acelasi timp in tara am continuat studiile universitare…am dat 2 sesiuni si licenta.
De asta m-am intors pentru LICENTA. Rau am facut! Tocmai intrasem la Sorbonna. Am muncit din greu pentru DELF si TCF si pentru licenta.
Imi vreau visul inapoi! Si m-as intoarce oricand sa fiu bona si sa imi continui studiile la master, dar acum sunt suplinitoare si fac naveta de ma ia mama ciorilor si nu stiu ce ma tine in loc. Probabil ca abia acum constientizez cat de riscat e sa traiesti departe de casa. Oricum dupa ce voi termina a doua facultate ma voi muta definitiv in Franta.
Inca ceva, nu m-am simtit nicio secunda din cele 12 luni petrecute acolo ca o sclava. Cei drept am auzit tot felul de povesti de la colegele mele, dar mie mi-a fost bine.
Mi-am facut rost de familie singura de pe net, fara vreo agentie inutila mancatoare de bani.
Va urez bafta, daca veti dori sa incercati experienta asta. Merita!
Stiti o vorba “incercarea moarte n-are!”
Atata timp cat lucrati cu contract cu siguranta va veti intoarce vii acasa.

25 04 2009
Liana

Pe mine m-a speriat intotdeauna, nu stiu de ce. Poate din cauza plozilor la inceput mai degraba decat din cauza potentialelor riscuri.

26 04 2009
evergreenstory

io visez sa castig la loto sau sa piarda cineva un sac cu bani si sa ma plimb prin Anglia nestingherita…

nu suport ideea sa plec “sclavut”

27 04 2009
Tomata cu scufita

Si eu stiu vreo 2 cazuri de au pair – unul fericit, celalalt mai putin. Si eu m-am gandit la un moment dat ca mi-ar placea sa merg in alta tara pe banii altora, dar am auzit atatea povesti incat am abandonat ideea.
Despre cazul fericit insa pot sa iti spun ca, fiind au pair la o familie din Anglia, a fost cu ei in vacanta in Indonezia 2 saptamani. Ocazie pe care probabil n-ar fi avut-o in alte conditii. 🙂

27 04 2009
Liana

@Evergreen: varianta loto nu ti-o recomand. Prietenii stiu de ce 🙂

@Tomata: Deci pana la urma e gambling 🙂 I ain’t good at gambling. Deci tot NU 🙂

15 08 2009
Dixon

Depinde si prin ce te duci.
Daca apelezi la o agentie specializata, totul se realizeaza prin contract, si sunt intotdeauna acolo sa te ajute in caz de probleme, n-ai nicio treaba.
Alta chestie ar fi, daca te gandesti sa pleci pentru mai mult de 6 luni, 1 an, cel mai indicat, mai intai vizitezi familia cu pricina si vezi cum sta treaba, asta vad eu normal ..
Au-Pair nu e o modalitate de imbogatire, daca tu consideri ca n-ai timp si bani sa te duci sa te plimbi sa vizitezi familia respctiva, atunci stai neica acasa si gaseste-ti job adevarat 🙂 … e mai mult o idee de cultural-exchange si d’asta e indicat sa cunosti familia inainte.
Alta chestie, e diferenta dintre Nanny/Dadaca si Au-Pair ..
dadaca stim cu totii , cu ce se ocupa ..cat despre au-apir e un “program” dezvoltat exclusiv pentru tineri plus o sansa de a invata limba respectiva, familia platindu-ti cursurile..
Acum depinde si pe cine alegi, d’asta repet ..E MAI MULT DECAT NECESAR sa cunosti familia inainte.
Eu am fost au-pair si sunt baiat 🙂 ..
Tot ce trebuia sa fac, era sa ma duc cu fi-su’ la concerte, tennis, skate-park, piscina s.a.m.d, sa-l conduc cu masina …si cand erau ai lui plecati, sa ma asigur ca nu sta mai mult de ora 8 pentru ca a 2 a zi avea ore 🙂 …
In schimb, aveam undeva la 700 Euro bani de buzunar, cursuri de germana plus una dintre masinile familiei la dispozitie (doar ca…plateam eu gazu’).
E o experienta destul de faina daca esti foarte atent si cunosti familia cum trebuie inainte sa te urci in avion ..
Plus ca , daca esti venit din State de exemplu si fi-tu’ vorbeste germana dar in acelasi timp vrei sa-si dezvolte si limba engleza , faptul ca are un au-pair mereu langa el , il ajuta destul de mult… si ti-am spus, e mai mult un cultural-exchange ..eu unul am ramas cu o groaza de amintiri frumoase plus o gramada de prieteni ..

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s




%d bloggers like this: