I am, but they think I can

4 05 2009
E oficial ca NU sunt dependenta de Cola. De cateva zile traiesc cu cartofi copti si carne fiarta pentru ca madam doctorita mi-a explicat ca stomacul meu dezvolta ulcer. Iar mie nu mi-a placut perspectiva, mai ales ca deja am inceput sa numar(am) zilele pana cand o sa ne punem fundurile in autocar / avion / ceva mijloc de transport cu destinatia Never Land de unde sa ne mai intoarcem de Craciunul din 2010. POATE. Pana atunci, va asteptam la un gratar πŸ™‚ Deci sunt copil aproape ascultator, pap chestii fara gust, nu beau Cola si nu am intrat inca in trepidatii din cauza asta. Desi cred ca o sa intru in curand, daca mai beau multa apa plata. FARA lamaie.

Prietenul meu crede ca eu pot sa conduc. Chiar crede ca am asemenea talente ascunse si ca intr-o buna zi o sa iesim in oras cu masina, eu o sa beau apa (plata), EL o sa bea o bere si pe urma o sa imi dea cheile sa parchez (fara sa lovesc) masina in garaj. Drept pentru care a demarat campania “fa-ti scoala, ia-ti carnetul”. Ce a uitat el probabil este episodul de acum 1 an si ceva, de pe vremea cand nu era prietenul meu, cand a mai avut o tentativa de a ma invata macar sa pornesc masina. Doar ca pe vremea aia, masina era de firma, nu proprietatea mamei. Si pe langa mine nu mai erau inca 2000 de alte masini potential periculoase. Rezultatul a fost ajungerea (inca o data) la concluzia ca eu nu trebuie sa fac scoala de soferi, trebuie sa trec direct la cea de raliuri. Pentru ca ma pricep sa demarez mai ceva ca Schumacher. Doar ca nu stiu sa o pornesc normal, sa pun frana, sa iau USOR piciorul de pe ambreiajul proaspat reparat. Deci NU. Pana la urma, singura sansa sa iesim in oras cu masina si sa bea EL bere e sa se mute si sisu in Never Land cu noi… sau sa isi ia Dani carnetul de sofer. Pentru ca eu… aparently I suck. Adica sunt oameni care au asta in sange, oameni ca nu au asta in sange si eu. Iar eu sunt un copilot perfect. Dar copilot si atat.

Da, am 24 de ani si am doar un scop vag in viata. Dar e al MEU, facut in functie de piticii MEI si atat. Si nu stiu daca asta e cel mai tragic lucru care se poate intampla. Da, sunt oameni cu mai putini ani in dotare care au casa si planuri pe hartie pentru urmatorii tzashti ani. Bafta lor, eu nu. Pentru ca, de exemplu, acum 1 an cea mai mare problema a mea era concertul Luna Amara. Anul asta e Never Land. Imi iau libertatea de a lasa loc de schimbari. Majore. Si chiar nu ma intereseaza cine si de ce are o problema cu asta.

Si gata πŸ™‚

Advertisements

Actions

Information

4 responses

4 05 2009
ambasadoarea

La mine e altfel. Eu despre mine am pareri extraordinar de bune. Si in ceea ce priveste sofatul. Eu zic ca pot, ca stiu. Beau-ul si toti ceilalti ca nu. Undeva e o eroare si nu, nu la mine, clar :))

Din experienta iti spun ca scopurile vagi in viata se bucura de reusita. Si gata;)

4 05 2009
Liana

Ma, eu imi recunosc limitele. Si mi le accept. Dar am dat peste unul care crede in limitele mele… nelimitate πŸ™‚ Asa imi trebuie πŸ™‚

Si i’m rili starting to love you πŸ˜›

4 05 2009
ambasadoarea

“Love you” as… love me? πŸ™‚ Uai?

4 05 2009
Liana

‘Cause you’re on my side πŸ™‚

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s




%d bloggers like this: