Daydriming

24 01 2010
Pe vremea cand dorul de mare era mai activ, ma gandeam ca dupa ce o sa ajung in Londra o sa am ce povesti. Si o sa povestesc atat de mult, incat lumea va astepta cu sufletul la gura povestile mele.

Am ajuns in Londra. Poate as avea povesti de spus daca as avea si timp sau chef. Intotdeauna lipseste una din ele… dar nah, cateodata se mai si suprapun.

Doar ca banalitatile necesita… momentul. Iar eu nu mai am momente. Orice ar insemna asta 🙂

Advertisements

Actions

Information

4 responses

25 01 2010
dana

chiar am tinut sa-ti spun ca azi dimineata la 6, cind am iesit eu din casa, erau -(minus, deci!) 14 grade in buricul targului. azi noapte a fost si mai dureros. ce bascheti?! ce haine de vara?! apreciez la justa valoare o geaca rosie, abandonata de stapana :p

26 01 2010
Liana

OK, then, ma gandesc din ce in ce mai serios sa vin acasa in iulie 😛

25 01 2010
defythewind

Intotdeauna cei care stau 2 saptamani intr-un loc viziteaza mai mult decat au vazut localnicii in 5 ani. Deci nu ai motive sa iti faci griji. You’re there to stay. 🙂

26 01 2010
Liana

Yes I am 😀

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s




%d bloggers like this: