Trei culori cunosc pe lume

20 04 2010
Pentru ca mama nu mai citeste presa in ultima vreme (cred, altfel nu-mi explic) si are pretentii de debitatii literare din partea printesei mostenitoare plecate peste mari si tari pe insula incata in cenusa si soare, periodic imi aduce aminte ca imi ignor blogul.

Am omis sa o intreb pe mama daca chiar si-a batut capul sa il citeasca din scoarta in scoarta (aveam o vreme cand aberam mult, zilnic, cateodata de mai multe ori pe zi). Daca as avea eu rabdare, l-as lua eu la puricat sa gasesc postul ala in care povesteam cum mi-a recomandat omul de zapada sa nu imi mai povestesc viata pe blog si in loc de asta sa o traiesc.

Pe vremea aia eram impartita intr-o pseudorelatie cauzatoare de energii negative, o pseudoprietenie cauzatoare de nopti albe si – aveam sa aflu mai tarziu – o relatie cauzatoare de tot felul de energii si nopti nedormite. Si totusi, aveam timp si chef sa aberez pana la loc comanda.

Intre timp, sunt impartita doar intre mine si EL, arabi si indieni… si parca era mai simplu cand eram impartita doar in aparenta. Nu, nu mi-e dor de perioada aia, daca e cineva curios. E doar o constatare. Doar ca sa fiu impartita intre mine si EL e un task mai … stufos decat pare. Pentru ca eu si EL avem nevoi separate si comune. Iar blogul meu nu e nici separata, nici comuna. Pentru ca nu stiu pe cine intereseaza in afara de mama cum ne-am jucat baschet in spatele casei ca niste copii mici, cum parul meu a trecut de la saten la un blond in 10 nuante si pe urma la un negru morbid in aceeasi seara, cum arabul meu ma enerveaza periodic si indienii tuturor intotdeauna.

Nu o sa fac anunturi lacrimogene ca il inchid, pentru ca dorul meu de mare e dorul meu de mare. Si candva o sa fiu suficient de ordonata sa va povestesc in fiecare zi cate o ineptie sau cate o carte (momentan va pot delecta cu porcaria cauzatoare de dependenta de Twilight) sau mai stiu eu ce.

Pana atunci, o sa apar periodic, fara nici o logica si fara nici o legatura. Mie nu imi trebuie public fidel (pentru ca ala pe care mi-l trebuie il am), nu imi trebuie loc fruntas in zalist, nu imi trebuie nimic. Imi trebuie locul meu unde sa apar cand vreau eu si fara presiuni.

Si pentru ca insula e consemnata la pamant momentan, nici planuri de vacanta de vara nu pot face ca cine stie cand se mai hotaraste un vulcan sa erupa 🙂

Advertisements

Actions

Information

2 responses

21 04 2010
dana

ba sa stii ca l-am citit cam pe tot( eu zic ca pe tot, dar, mai stii!, mi-o fi scapat ceva :P) . am citit chiar postul ala cu omu’ de zapada.
si da, e mai bine sa-ti traiesti viata decat sa scrii posturi. “tenisii” sunt insa singura legatura cu viata ta de zi cu zi. sau, mai degraba, cu viata ta de…sapta/luna cu sapta/luna, mai nou.

25 04 2010
evergreenstory

cand vrei si cum ai chef

I’ll be here

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s




%d bloggers like this: