Ti se pare ciudat…

8 10 2010
“Bai, pana mea, nu-ti mai scrie viata pe blog, traieste-ti-o”. Acum aproape 3 ani mi-a spus asta un cetatean care m-a botezat Tom Degetica din cauza unei poze. Singurul cetatean caruia EL, pe vremea cand nu era inca EL, i-a aruncat fulgere albastre si i-ar fi expus cateva din “parerile” lui 😀

Si constat ca dorul meu mare nu mai e asa acut. Tot spun de aproape 3 ani ca TREBUIE sa ajung la mare. Ceea ce ar fi relativ simplu, avand in vedere ca stau pe o nenorocita de insula, sunt inconjurata de ape si Suzi face 3 ore pana la plaja. Cu tot cu ratacitul prin vreo 3 orase. La mare am ajuns 10 minute, in geaca de piele in iulie. E tot sarata, tot agitata, dar parca mie nu imi mai e asa dor de ea.

Am probleme de om mare, stresuri de om mare, ofticari de copil mic (nu pot concepe sa iau bataie la table… nu pot si gata), cateodata fite de adolescent. Dar de cateva zile, cam de cand pe insula nenorocita a venit primavara si soarele si umbrela de care eram cvasimandra si cvasiofticata acum 1 saptamana a devenit inutila, mie parca mi-a injectat cineva soare si mare si plaja in vene. Sau macar senzatia.

Tot vreau sa castig la loto, inca imi doresc costumul meu smecher de motor si sa invat sa conduc Hondita fara sa o sparg in primii 5 metri, sa vad Parisul dimineata, la pranz seara si mai ales noaptea, casa mea (chiar si cu chirie) impartita de noi si atat in general si diversi cetateni cateodata, sa ma apuc de inca o facultate si sa termin cartile din biblioteca virgula care, desi citesc intr-un ritm incredibil, se inmultesc constant si nu se termina.

Plus, acum cateva zile, m-am surprins uitandu-ma atenta la stiri. Eu. La televizor. Nu stiu exact in ce moment s-a intamplat nevoia de stiri, dar am constatat ca as fi putut sta 1 zi intreaga in fata ditamai ecranului de la lucru sa o ascult pe tanti cu accent britanic.

Cred ca de fapt incep sa imi traiesc povestea de dragoste cu tara asta. Era si cazul. Adica… ne dateuim de 1 an si ceva, era momentul sa incepem sa ne implicam serios ce naiba. Eu am facut primul pas si mi-am luat umbrela. Ea a zis ca merit soare pentru asta.

Probabil trebuia sa aberez pe ceva subiect serios, de genul Lennon sau “sa ucizi o pasare cantatoare” sau nu stiu, ceva util ca partea a 4-a a ghidului proaspat atezitat in GB … dar mi-e muuuult prea lene. Creierul meu e in weekend, eu odata cu el, ceea ce va doresc si voua.

Pam pam.

Advertisements

Actions

Information

One response

11 10 2010
Evergreen

Mie mi-e dor de mare… mereu mereu mereu 🙂 Si aici e soare si e chiar frumos

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s




%d bloggers like this: