Mai am putin si pleznesc pe cineva

25 01 2011
Asta s-a incadra la “nevoia de concediu – simptomele” (mi-e lene sa dau link, e undeva in arhiva personala).

Functionez pe dangerously low battery si tare sunt curioasa ce o sa se intample cand o sa se termine si aia. De fapt, nu sunt atat de curioasa.

Unii oameni se alimenteaza cu ciocolata si seriale. Eu imi cumpar conversi, rad de si cu mama si citesc prostii. Ar fi cazul sa mai citesc si o carte normala (nu, twilight nu se considera o carte normala, o sa o vand inainte sa o mai citesc si a 3-a oara – integral, toata seria + bonusul – desi creierul meu zice ca ar citi si tampenia aia e singura chestie pe care ar fi in stare sa o proceseze) dar, pe rand, mi-e lene, lehamite, groaza sa ma apuc de ceva. Poate joi, in drum spre si dinspre cafeaua de la 6 seara cu Georgi.

Am realizat ca nu mai are sens sa ma mint. In urmatorii 5-10 ani nu o sa ne cumparam casa. NU o sa stau cu astia in casa atata timp. De fapt, limitele (mult prea extinse) ale suportabilitatii mele incep sa fie atinse, depasite, calcate in picioare. Dar pentru ca sunt constienta ca in acest moment nu gandesc coerent, astept sa ma intorc din concediu cu creierul spalat de multa cola si mult fum si nervii odihniti si mai multe cearcane decat acum sa demarez operatiunea “casa mea”.

Pentru ca ELul meu este nepasator, lenes si genial, m-a lasat pe mine sa caut casa. ACEA casa. Casa unde va primim in vizita daca nu aveti pretentia sa straluceasca de curatenie si ordine. Casa unde o sa pot sa ma plimb in chiloti vara pentru ca asa am eu chef. Casa unde o sa fac bratari si rame de poze si o sa imi scriu romanul pe care mi l-am promis acum 10 ani. ACEA casa. EL stie ca nici macar eu nu stiu exact ce caut dar o sa imi dau seama cand o sa fie in fata mea, asa ca nu isi bate capul. Oricum ar fi un efort inutil si risipit, asa cum a fost si cu motocicleta nr 2 si cu masina. Tot LIANA le-a descoperit, ascunse bine sub 1000 de linkuri. Stiam eu ca trebuia sa ma fi facut arheolog 😉

Serios, mi s-a acrit. Nu simt nevoia sa imi programez viata si zacutul si nimic in functie de nimic. Oricum by default, jobul programeaza intr-o mare masura totul asa ca de ce putinul care il am sa nu il fac asa cum vreau EU, nu cum (zic unii – nici macar eu – ca) TREBUIE. Pana aici. La un moment dat trebuie sa inceapa si viata MEA si a NOASTRA fara cetateni care sa dicteze diverse.

Nu, acest post nu este scris la nervi, sunt extrem de calma. Doar simt nevoia sa sparg o farfurie. La cineva in cap, de preferat.

Advertisements

Actions

Information

One response

27 01 2011
Ionut

Strike them down with all your anger!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s




%d bloggers like this: