And so it is…

9 06 2011
Daca imi esti prieten in sensul de “hai sa mancam impreuna chiar daca mai avem doar o felie de paine”, “vin juma’ de tara dupa tine daca ai facut pana”, “ai voie sa ma suni la 9 sambata dimineata fara sa ma stramb daca e important” … deci, daca imi esti genul asta de prieten si iti spun ca esti prost nu inseamna ca eu consider ca nu ai materie cenusie. Consider ca ai prea multa sa te comporti precum o faci. Consider ca ai putea sa faci mai multe decat sa stai sa te lamentezi ca o tipa isterica proaspat parasita. Ca ai putea sa te iei, sa te aduni, sa-ti dai 2 palme si sa mergi mai departe. Nu poti? Zi sa mori tu! Daca imi esti prieten in sensul de mai sus ai facut ceva, la un moment dat, care sa imi arate ca poti sa muti munti. Sau macar dealuri si campii. Dar ca poti. Deci poti, dar nu vrei. Daca nu vrei, inseamna ca esti prost. Si gata. Si daca nu pricepi nici dupa ce iti repet de 100 de ori, esti si obositor. Si oricat de prieten mi-ai fi, incep sa te evit. Si gata.

Daca abia te-am cunoscut, nu o sa iti spun ca esti prost. Pentru ca sunt prea bine crescuta. Asta nu inseamna ca nu o gandesc. Si daca eu te-am etichetat in prima zi ca esti prost, greu imi mai schimbi parerea. Da, stiu. Sunt o nenorocita ca etichetez oameni, ca oamenii merita n+1 sanse, ca… well, hai sa-ti zic ceva. Cand eram mica si aeriana, asta era si principiul dupa care (nu) catalogam oameni. Intre timp, wizzul m-a parasutat pe pamant si mi-am dat seama ca nu am mostenit doar ochii frumosi si alunitele de pe spate de la fostul tata, dar si feelingul de a mirosi oamenii. Pentru ca oricat nu mi-ar place mie sa fiu de partea lui niciunde, niciodata, mi-i mirosea, al naibii. Toti tampitii din viata mea i-a aratat cu degetul. Evident, eu ma revoltam. Cam cum se revolta acum altii cand le arat cu degetul imbecilii din viata lor.

Da, sunt selectiva. De la o vreme sunt selectiva. Pentru asta, viata mea sociala este limitata spre deloc. Dar pe cuvantul meu ca acum cafeaua are alt gust, pozele se vad altfel si berile nu mai sunt asa neacidulate si amare. So yes, ce incerc sa spun este ca daca te-am dat afara din viata mea (si nu s-a pus universul contra, de genul eu sunt pe insula, tu la Polul Nord) inseamna ca daca te-ar fi cunoscut fostul tata te-ar fi aratat cu degetul. Si gata.

Advertisements

Actions

Information

4 responses

9 06 2011
dana

cine te-a suparat atat de tare? 😦

9 06 2011
di

da, blogul asta necesita lamuriri provate 🙂 and hugs!

9 06 2011
Liana

nu m-a suparat nimeni. era doar un gand random.

10 06 2011
dana

dumnezeule, cat a trebuit sa tii gandul asta(fie si el random) in tine, de a produs o asemenea descarcare !

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s




%d bloggers like this: