Vreau o tara cu numele meu

27 10 2011
Cand aveam 17 ani eram cea mai desteapta fiinta pe care a fost Universul in stare sa o produca. Inutil de spus ca detineam si raspunsurile, si adevarurile absolute.

Pe la 19 mi-a trecut. Inca mai cred cu tarie in anumite chestii si sunt in stare sa ma cert pana la trantit de ceva si nervi si lacrimi de ciuda atunci cand stiu ca am dreptate. Daca mai imi da si gugalul dreptate si muritorul din fata mea se incapataneaza sa o tina pe a lui, iese miting, cum zicea Mihai.

E, dar cand ai 40+ si te incapatanezi sa ma convingi ca ai dreptate pe niste ineptii si cand nimic si nimeni nu iti sustine argumentele (pentru ca sunt ATAT de imbecile), tu ce cacat de scuza ai? A mea era ca eram la varsta la care oricine crede ce credeam eu. Ca sunt centrul, miezul, inventatorul gaurii gaurii macaroanei (da, acolo sunt 2 x gauri).

Si cand vezi ca eu am dreptate, de ce pana pacii te apuci sa faci analiza pe text a vietii mele? Nici daca eram BFFs de la gradinita nu cred ca ai putea sa iti dai cu parerea in halul asta. Argumentele de genul “tu esti aici pentru ca vrei, eu am copil de crescut” nu ma fac decat sa imi vina sa iti dau cu biroul in cap, mai ales in perioada asta, cand incepe sa miroasa a iarna si a Craciun. Sa te apuci sa imi explici TU MIE cat de usoara e viata mea comparativ cu a ta pentru simplul motiv ca eu am inca 2x ani nu 40+ din nou mi se pare cretin. Viata mea e … o necunoscuta pentru tine. Tie ti-am spus niste nimicuri. Pana si pe feisbuc expun mai multe decat iti povestesc tie.

Deci, tanti care 1 zi pe saptamana da cu aspiratorul la noi la firma s-a gasit sa imi ridice tensiunea, si asa prea mare de la Red Bull, frig si tampiti. Trecand peste faptul ca in alea 5 ore cat sta acolo are aerul ala de om persecutat, care ne face o favoare si cateodata ne spune ca am putea sa ne ducem macar gunoiul daca nu suntem in stare sa facem si altceva. In primul rand, ce nu stie ea, e ca daca nu mi-as duce gunoiul in fiecare zi probabil nu mi-ar mai intra picioarele sub birou.

In al 2-lea rand, nu suport, am alergie la oamenii care isi plang in halul asta de mila, mai ales in fata oamenilor necunoscuti. Viata e o serie de alegeri. Daca ea a ales sa isi inrameze Blue Cardul si sa dea cu mopul, nu e vina mea. Nici a Universului. Sunt oameni care au terminat facultati si dau cu mopul fara sa se vaicareasca. Daca ea a simtit nevoia sa se marite la 18 ani, EU ce vina am?

Mi s-a spus la un moment dat, cand am zis ca eu fug de romani, ca sunt fitoasa si mi-e rusine cu originile mele. Nu, frate, de la genul asta de interactiuni mi se trage.

Nu am cunoscut inca englezul / olandezul / neamtul / [insert any other nation than romanian here] care sa imi spuna ca “tot ce fac e prost, ca ar trebui sa-mi schimb viata mea in ceva mai bun”. Insa am cunoscut romani care sa o faca. Romani care parasutati de 2 zile aici imi explicau cu aerul ala de “mama, ce tampita esti” cum casa mea nu e unde trebuie, cum motorul e prea vechi si prea rosu, cum dependentele mele care ma fac fericite sunt prea scumpe si cum ar trebui sa traiesc cu apa cu paine sa imi adun bani sa imi iau o masina mai buna si sa ma intorc in romania.

Ba, muriti! Serios, faceti universului o favoare si muriti. Ultima data cand am cercetat, era viata MEA (eventual a NOASTRA – unde NOI = eu + EL, nu eu+voi) si EU sunt aia care ia decizii de cum se desfasoara. In aceeasi masura, EU stiu daca e roz, gri, usoara sau grea. Chestii pe care nu le impart.

Asa ca fuck off, mind your own! Pentru ultima data inainte sa dau nabii cu ceva dupa voi!

Advertisements

Actions

Information

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s




%d bloggers like this: