acum 10 ani…

18 03 2012
Aveam 17 ani, ma gandeam ca mai am 1 an si plec de acasa, topaiam la gandul asta si abia asteptam sa fiu mare.

Acum aproape 10 ani pierdeam nopti intre integrale, formule chimice si povesti nemuritoare. Ale mele, credeam eu. Alte altora, cum s-a demonstrat mai tarziu.

Acum, aproape 10 ani mai traziu, sunt plecata de 3 ani prea departe de casa si topai de fiecare data cand imi iau bilet de avion cu destinatia ACASA. Nu mai sunt pierduta intre integrale, formule chimice si povesti nemuritoare. Abia ma pot misca intre vederi, imi traiesc povestea la care am muncit eu dupa ce mi-a picat in fata de nicaieri.

Nu stiu exact daca imi e mai bine acum sau imi era mai bine atunci. Stiu doar ca din cand in cand ma gandesc ca n-ar fi fost prea rau sa gandesc atunci ca acum. Sau ca n-ar fi prea rau sa gandesc acum ca atunci. Asa ca, din cand in cand, ma caut pe mine in povestile si oamenii de atunci. Cumva, ma gasesc. Dar parca nu de tot.

Se cheama ca am crescut mare?

[fblike]

Advertisements

Actions

Information

One response

22 03 2012
dana

ihi:(

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s




%d bloggers like this: