Albert Camus – Caderea vazuta prin tastele mele

21 11 2009

Acum e prea tarziu, va fi intotdeauna prea tarziu. Din fericire!”

Sunt datoare cu o recenzie de mult prea mult timp pentru cartea asta. Desi a fost scurta. Dar… eu sunt o puturoasa de felul meu. Si nici cu timpul in exces nu ma pot lauda.

Am citit-o mai mult pe autobuz, in drum spre lucru. Si in timpul interviului pentru NIN. Pentru ca este plictisitor si e compus mai mult din asteptari.

“Caderea” e scrisa exact cum sunt gandurile mele. Aparent fara logica, insa totul este ordonat perfect, ca o teorema cu sens in geometrie. Dialogul – monolog (nu stiu daca exista termenul asta, dar eu am terminat POLI) m-a fascinat de la prima pagina. Speram totusi sa nu intervina si interlocutorul mai tarziu. Nu a intervenit. Da, Camus a baut o bere cu mine candva, demult.

“Caderea” este o povestire (nu o pot numi roman, are 59 de pagini mari si late) in care Jean – Baptiste povesteste aparent fara nici un sens franturi din viata lui. Avocat de succes in Paris, ajunge sa isi racoleze clientii intr-un bar de port in Amsterdam din cauze oarecum necunoscute.

Trebuie sa recunosc ca, pe alocuri, m-a pierdut. Caderea lui Jean – Baptiste poate foarte bine incepe in momentul in care nu o salveaza pe femeia care se arunca in Sena in fata lui sau in momentul in care constata ca lumea ar putea functiona foarte bine si fara el. Este studiat binevoitor, saritor, indatoritor. Dar face asta doar in momentul in care este vazut, in momentul in care este el in lumina reflectoarelor.

In momentul in care realizeaza ca este important doar in ochii lui, pe Jean – Baptiste incepe sa il obsedeze gandul mortii. Oamenii normali se sinucid de tristete, de nefericire, de singuratate. Jean – Baptiste, nu. El vroia sa moara pentru a pedepsi lumea. A realizat insa ca atata timp cat nu se poate bucura de reactiile lumii post mortem, nu are nici un sens pentru nimeni. Asa ca renunta asa cum renunta, pana la urma, la tot.

Initial, am crezut ca toata povestea asta are vreun sens macar moralizator. Sfarsitul, insa, m-a bagat in ceata de tot.

Recunoasteti, totusi, ca va simtiti azi mai putin multumit de dumneavoastra decat erati acum cinci zile. Acum nu ramane decat sa astept sa-mi scrieti sau sa va intoarceti. Caci va veti intoarce, sunt sigur!

Jean – Baptiste nu a fost construit ca un erou. Jean – Baptiste este OMUL. Pentru ca se descrie cu toate defectele care exista in fiecare om, dar pe care NIMENI (dar absolut nimeni) nu le-ar recunoaste vreodata. Cu exceptia aceluia, poate, ca fiecare e perfect si fara el lumea nu ar putea continua. Jean – Baptiste nu a fost construit sa placa sau sa displaca, ci sa oglindeasca.

Ca o concluzie, “Caderea” trebuie citita cu atentie si rabdare. Si aruncata pe geam atunci cand te scoate din minti cu filozofiile divine. Dar pana la urma, “Caderea” este per ansamblu o filozofie. Mai trebuie sa ma lamuresc a ce.

Mi-e ciuda ca am citit cartea pe autobuz, pe bucati. Multe idei le-am pierdut pe drum. Dar stiu clar ca o voi reciti. Si voi ajunge la alte concluzii. Si alte idei.

Stiu ca poate nu e recenzia la care se astepta lumea. Si nici nu stiu daca poate fi numita o recenzie. Nu am mai facut “comentarii pe text” de cel putin 7 ani. Dar, in cazul in care vrea cineva sa citeasca si alte pareri despre cartea asta, Claudia a scris putin mai bine si mai documentat ca mine, iar pe wikipedia cineva a avut rabdare sa faca un comentariu stufos. Recunosc ca pana in momentul asta nu le-am citit decat in diagonala. Ca sa nu fiu acuzata ulterior de plagiat 🙂

Saptamana viitoare o sa va povestesc despre “M-am hotarat sa devin prost”. Dar nu promit.





Deci citim Camus :)

29 09 2009
De la postul asta citire avem urmatorul sondaj inchis 🙂

Cartea lunii 🙂(online surveys)

De unde rezulta ca citim Camus. Pana prin 20… cand ne apucam sa il comentam. Alexandra spunea ceva de un premiu dar nu m-am lamurit. Nu am timp nici sa respir in timpul saptamanii, dar vine el weekendul. 🙂 Si vine ea cartea pe care nu am gasit-o azi la biblioteca, dar am facut rezervare si vine zilele urmatoare din taman partea cealalta a Londrei. Pas – pas – pas – pas 🙂

Asa ca… hai cu cititul… si poate ma lamureste si pe mine cineva cine ace lista pentru luna viitoare 🙂

PS: Duminica am fost turisti in Londra. Povesti si poze, intr-un episod viitor.





BookFrenzy :)

15 09 2009
Hop si eu. 🙂

Alexandra a ajuns la mine pe blog. Si bine a facut. Pentru ca neuronii mei necesita activitate creieroasa, dar mai necesita si impulsuri. Asa ca m-am “bagat” si eu in BookFrenzy (numele asta imi aduce aminte de muuulte jocuri tampite cu care mi-am omorat diverse nopti… dar sa nu deraiem de la subiect) si, cum ii sta bine noului venit, eu trebuie sa propun titluri din care sa voteze muritorii implicati in proiect (precum si altii care doresc sa se implice) ce citim luna asta. Si, dupa ce citim, evident, comentam 🙂

So… astea sunt titlurile alese la o ora la care creierul meu ar trebui sa doarma.

O sa rog participantii la vot sa lase si un comment cu ce au votat… nu de alta, dar sa nu fie blat 🙂 Eu ma declar impartiala. De data asta 🙂