Liana vs …

18 08 2012
Acum 3 ani si un pic ma mutam cu rucsacul plin, cu mandrul de manuta si cu cele mai razboinice sperante pe cea mai infipta in pamant insulta (sau asa imi placea mie sa cred). Ma bateam cu pumnul in piept ca nu sunt rasista si ca ce face omul in intimitatea casei lui il priveste direct si personal. Nu mi-a placut niciodata stilul de “gazeta scarii”, partial ca mai tot timpul – in timpul adolescentei mele turbulente – eram “stirea de ultima ora”, partial pentru ca, asa cum am spus mai sus, ce face omul intre peretii lui de carton, il priveste direct si personal.

3 ani mai tarziu, pot spune cu mana pe inima ca sunt rasista. Nu la modul genocidului, la modul “te rog lasa-ma in pace si nu sta langa mine in autobuz ca puti si nu vorbi cu mine ca oricum nu inteleg ce spui”. I-as trimite in tara lor pe toti munsulmanii care se uita urat la mine ca pot blugi si maieuri pe strada (chestii care in cultura lor ma baga la categoria “curva” desi de 4 ani si ceva nici macar nu am tinut de mana un alt gagiu decat al meu), pe toti arabii care il urmaresc pe EL cu priviri criminale in zilele in care il car prin magazine prea aglomerate si atinge din greseala o mandra purtatoare de costum ninja.

Ceva mai recent, am descoperit ca ma scot din sarite si vecinii. Aia de culoare inchisa, cu indienii nu am tangente. Trecand peste mirosul absolut cretin de iarba care imi invadeaza bucataria prin geamurile permanent deschise de fiecare data cand ei simt nevoia sa intre in filme (la ei in gradina, ce-i drept, dar fumul nu are atat bun simt sa respecte granitele gardului), in ultima vreme am fost de cateva ori extrem de aproape sa sun politia, gandindu-ma ca dincolo de peretele meu se intampla ceva crima prin aplicarea unui deces mortal (cum s-ar fi exprimat Mihai). Bun, la politie nu am sunat inca, dar de atunci o urmaresc discret pe tanti in cautarea unor urme de vanatai pe fata ei. Nu le-am gasit inca, din fericire.

De cand stau acasa, viata mea se intampla mai mult in bucatarie. Nu din cauza ca transpir deasupra aragazului, dar bucataria e unicul lor cu acces la fumat. Din pacate, cu acces si la curtea din spate. Ei, vecinii mei au mai nou si ceva plozi permanenti. Care, cat e ziua insorita de lunga, tipa. Nu unul la altul, nu cu motiv, nu in versuri. E un “aaaaaa” continuu, cred ca fac ceva concurs sa vada pe care ii tin mai mult plamanii. Ei, si cand ai 4 ani si nu fumezi si (probabil) mananci sanatos, te tin plamanii, frate! Mult! Am ajuns sa imi doresc ploaie, poate asa nu mai ies in curte.

Booon. azi a fost liniste (de la ei). Fara legatura, eu m-am hotarat sa imi vars frustrarile ultimei luni, plictiseala si cam toate chestiile negative care pot fi varsate, pe niste snitele. Bataie mai mare ca ele nu cred sa mai fi luat vreo bucata de carne vreodata. Eram la al 3-lea cand a sunat soneria (lucru miraculos de altfel, soneria noastra a refuzat sa functioneze din cauze necunoscute o gramada de timp). La mine la usa, nenea cel negru lucios si mare. Ca de ce fac galagie, ca e 3 dupa-masa, ca sunt inconsiderate si insensible si blablablablaBLA. Trebuie precizat ca eu in ultima vreme incerc sa uit felul in care m-a crescut mama, poate asa am si eu o sansa in lumea asta (fara suparare). Asa ca i-am explicat omului ca eu imi termin snitelele si daca sta in cap. Si ca eu nu am comentat niciodata cand am crezut ca ma voi trezi cu peretele daramat si cu ei in camera, nici cand plozii urla de parca ii marcheaza cineva cu fierul rosu. Si ca daca are o problema sa cheme politia.

Nu cred ca s-a asteptat la chestia asta. Eu sunt cam o treime din el pe latime si dupa ce am terminat conversatia ma durea gatul de la atata uitat in sus. Dar eu mi-am terminat de varsat frustrarile si dracii, chiar un pic mai mult.

Anyway, unde vroiam sa ajung am uitat pe drum. Dar daca auziti la stiri ca un nenea negru, mare si lucios a ajuns la spital dupa ce s-a luat de o chestie mica si aparent pasnica, sa stiti ca eu am fost aia. And be proud!

[fblike]





Refuz sa cred ca meritam doar incapabili la conducere

2 04 2012
Primarul anterior… nu stiu sincer daca o fo’ bun sau o fo’ rau. Stiu doar ca a facut din 2 parcuri ruine locuri unde sa se zbenguie plozii si sa joace mosulicii sah. De acord, pe tema asta, in mijlocul unuia din ele troneaza poate cea mai proasta pizzerie ever. Dar cumva e mult mai buna decat bodegile din care susura maneaua undeva mai incolo, pe centru. Stiu ca a facut sa dispara terasa care transformase Casa de Cultura in WC public. Si mai stiu ca nu imi rupeam (vorba vine, eu acum invat sa fiu sofer) masina mergand pana la piata.

Si au venit alegerile. Si a descalecat in orasul nostru de opjdemii de muritori si-un zambet, alesul pocaitilor si al tiganilor, maria sa, HADA. Sa imi fie cu pardon sarcasmul, la mine pe blog eu mi-s dictator si rege si cenzor. Descalecat fiind el din unitele state (fara de istorie cine stie ce) ale americii unde si in zi de azi e urmarit / anchetat / ceva ca ii placea sa aplice constitutia in vastele-i stabilimente nevestii. Si nevasta nu tare s-a impacat cu asta. Acuma, sa ma iertati, dar eu nu inghit specimenele care bat copii si femei, oricat de rupte din soare ar fi (specimenele, zic).

Si cum Maria Sa descalecatul este detinut de un tata care de-a lungul istoriei scrise sau orale a facut diverse fapte bune pentru metropola care necesita refugiu de autobuz, nu aparea chiar din negura (a timpului, a istoriei, a geografiei, alegetoi voi o negura care va convine). Din pacate pentru viitorul urbei, tatal descalecatului are si o mare putere de convingere asupra unei mase destul de mari de oameni pentru ca ce spala mai bine creiere decat religia, baticul si faptul ca Isus iubeste pe toata lumea (pe toata lumea, pe toata lumea)? Poate politica, dar ajungem si acolo.

Cu pocaitii, cu locuitorii de etnie rroma (ca sa nu zic tigani ca poate ma trezesc si cu geamuri sparte) care au fost profund impresionati de “atentiile” dascalecatului, cu oamenii care nu sunt in stare sa vada mai incolo de 1m nici daca le desenezi… iaca, ne-am ales cu primar american.

Care primar american ce-a facut 4 ani? Nimic.

E sport extrem sa conduci masina in metropola, e sport si mai extrem sa mergi pe jos ca te inhata vreun latrau. Ok, da, sunt in trend, toata lumea se leaga de drumuri si caini eternele probleme ale Romaniei.

Nu as avea nimic impotriva, jur ca nu l-am mai injura de fiecare data cand as da cu masina intr-o groapa DACA ar avea bunul simt sa se duca la originile lui. Sau in tari straine. Sau unde vrea el, cat mai departe.

Ei bine, nu. Descalecatul considera ca e dreptul lui de follow-er al lui Isus iubeste pe toata lumea sa mai vrea o data. Ca virgula cam cat poti fura in 4 ani e mult mai putin decat cam cat poti fura in 8, nu?

Ei, si-al nostru descalecat se apuca, cu 3 luni inainte de alegeri de maaaarea asfaltare. Pentru ca oamenii au memoria scurta si daca vad activitate in ultimele 3 luni, uita ultimii 4 ani. Si cum se incepe o asfaltare? Pai de bun simt! Prin demolare! Ce sa demolam? TROTUARELE!!!! Un lucru bun mai avea si orasul ala (in afara de castel). Trotuarele si castanii. Bine, doua. Trotuarele le-a spart, sa faca locuri de parcare, ca “jmecherii” nu pot parca in spatele blocului ca le scade valoarea. Si cum sa lasi masina mai departe de 2 metri de intrarea in bodega??? Pai voi nu stiti ca miscarea poate provoca atacuri de inima? Ptiu ptiu si doamne feri! Bon! Pai daca tot spargem trotuarele, s-au gandit ei mai departe, haaai sa facem si un refugiu pentru autobuz. Nu pentru autobuzE, autobuZ. Singular. Extrem de singular. Ar fi mult prea simplu sa dam niste amenzi pentru parcare neregulamentara, sa mai facem si niste bani la buget (pe care sa ii si furam tot noi la o adica), noi TAIEM CASTANII sa intre autobuZUL.

Si de marea asfaltare cine se ocupa? SC DELTA ACM 93 SRL. Aia pe care i-a dat Oprescu afara din Bucuresti de buni ce erau. Pentru ca noi nu avem in oras / judet suficienti someri care ar fi dornici sa asfalteze Hunedoara, noi trebuie sa ii aducem din Ilfov, frate! Ca sa mai coste si transport + diurna + piscoteli, toate supraevaluate (pun pariu pe cat vreti) de parca am calcula bugetul primariei londoneze.

Bun, eu de felul meu sunt apolitica. Nu ma bag, nu ma intereseaza, revoltele mi le expun mamei si lui EL (am stabilit undeva intr-un post anterior ca pe acest blog EL se foloseste ca prenume… asta pentru toti care vor simti nevoia sa se lege taman de asta, save your breath). Pe urma liniste. Ei, in seara asta, un oarecare cetatean (extrem de agramat, intre noi fie vorba), mandru si falnic sustinator al descalecatului a reusit sa ma enerveze. Partial, ca la argumentele mele LOGICE (fara cunostinte de politica, pe care nici el nu le are oricum) si de bun simt reactia lui a fost ca sunt activista PDL. Pentru posteritate, singurul partid in care activez cu acte in regula este cel al Albei ca Zapada, am o gramada de pitici subalterni. Pe urma, stimatul domn Daniel Ghiorghita, mi-a interzis accesul la discutie. Ei, dar pe blogul meu, dupa cum spuneam eu mi-s despot (nu, nu ala de la vita de vie).

Pentru ca nu ma enerveaza NIMIC mai rau decat nesimtirea si tupeul jegos. Daca mai pui si agramare la chestia asta si niste argumente in fata carora si un copil de 12 ani ar rade cu lacrimi, ma enervez. Da, chiar daca tu esti ultra penibil.

Eu sper, sper sincer (atat de sincer, ca o sa si votez) ca numarul oamenilor cu logica si neuroni va fi mai mare decat cei de etnie rroma + cei cu batic si Isus iubeste pe toata lumea cimentat in creier + aia cu 2 neuroni (si aia in coma).

Descalecatule, iti doresc viata masinii mamei pe drumurile hunedorene! Si sa nu mai aud de tine in viata vietii mele, amin!

PS: Apropo de comentariul unei oarecare. (citez din memorie): este clar ca la toamna va iesi USL, ar fi bine sa avem un primar de culoarea politica a guvarnarii… am un singur argument: Da’ Mircia? Mircia a avut aceeasi culoare politica a guvernarii? Si cum arata Deva azi? Si gata, ca ma enervez la loc!

[fblike]





Iunie

25 06 2011
In iunie de obicei se cauta bilete de avion si se fac planuri. Incep sa fac liste de “o sa iau aia si aia si aia” ca intr-un final sa nu iau nimic pentru ca eu las totul pe ultima suta de metri si pe ultima suta de metri uit sau nu am timp. De cand ma stiu fac asta si tot de atunci nu ma invat minte. Probabil asa va fi intotdeauna.

In iuniele asta nu s-au luat bilete de avion, nu s-au facut planuri si nici liste. Pentru ca iuniele asta a fost hotarat de oricine altcineva in afara de noi. Si chestia asta ma scoate din minti si ma enerveaza si ma face sa trantesc chestii si sa tip mai mult sau mai putin cu sens. Eu zic ca mai mult, publicul zice ca mai putin. I do not give a shit despre ce zice publicul, dar at the end of the day tot altii iau decizii.

Sau nah, nu le iau per say dar le impiedica pe ale noastre. Si cand, acum 2 luni, precum o urmasa a lui Nostradamus care sunt, ii explicam ca asa se va intampla, punctual si cu argumente, EL zicea ca nu are cum. Ca nu. Ca imposibil. Si acum ca (iar, intre noi fie vorba) am avut dreptate cu ce ma ajuta? Tot nu am bilete de avion sau planuri sau liste pe care sa nu le repect. And that, intre noi fie vorba, sucks cock in hell.





The phase

12 10 2010
Pentru ca peste 7 zile trec in a doua jumatate a my fucking briliant 20s, a inceput depresia toamna – iarna editia ’10 asezonata cu diverse stari confuze si – momentan – cu asimilarea ideii ca o oglinda de Golf MK4 + manopera costa mai mult decat chiria pe 1 luna.

Azi nu a fost o zi buna. Clar.

Si nici macar nu e MK4-ule nostru!!!





Despre self esteem si tipe proaste in general

17 08 2010
Nu ma cred cea mai desteapta persoana din lume. De fapt, nu cred ca exista persoana care sa isi autoadreseze apelativul “retardo” mai des ca mine. Dar am niste standarde impuse (de ceva vreme) de catre mine, mie. Si da, sunt judgemental.

Nu pot intelege cat de proasta poti sa fii sa te lasi calcalta in picioare in ultimul hal de cetateanul care afirma ca te iubeste. Cat de low poti fi? Da, poate ai impresia ca lumea incepe si se termina cu el, dar ce astepti? Prima palma? Primul pumn? Am citit undeva un titlu de blog… “hit me tender, fuck me sweet”. Nu pot pricepe de ce se aplica asta la cineva. La oricine.

Nu sunt in stare sa inteleg de ce nu ii trimiti spre origini. Daca in atatia ani ti-a demonstrat ca nu te poate pune pe locul 1 nici macar o data, fii ferm convinsa ca nu o va face niciodata.

Te-a ajutat odata demult? Da, asta fac oamenii intr-o echipa. Sau un cuplu. Oamenii retardati ii scot ochii femeii de langa el cu asta.

Inteleg ca lui ii convine. Are ce fute cand vine acasa, asta daca pleaca undeva. Are cine sa ii spele ciorapii si sa ii faca de mancare.

Si tu? Tu cu ce te alegi? In afara de privirea pierduta pe care am mai vazut-o parca undeva, pe posterele cu reclame la adaposturi de femei.

Nu ma intelege gresit, ai materie cenusie suficienta. Dar eu te consider proasta. Proasta ca nu esti in stare sa te ridici si sa nu te mai lasi calcata in picioare. Proasta ca nu te poti iubi mai mult pe tine si ca esti dependenta de un cretin. Sunt suficienti oameni care ti-ar da o mana de ajutor daca l-ai cere. Sau macar daca l-ai accepta.

Postul asta e dedicat oricui se simte. Din pacate, e insipirat din o realitate mult prea aproape de mine.





“Hai Romania!”

6 03 2010
Am avut un unchi. Pana aseara, il mai aveam inca. De aseara zic “am avut”.

Unchiul meu nu a fost niciodata un model. Revistele de sanatate l-ar fi incadrat mai degraba la “asa nu”. Dar avea 45 de ani. Adica cu 2 mai putin decat ai mei si doar cu vreo 20 mai mult ca mine. Saptamana trecuta, cand eram inca intre aeroportul timisorean si acasa, am aflat ca e in coma. Facuse un atac cerebral.

Acuma, daca ar fi sa ma iau dupa alt unchi (ala nebun care lucreaza pe ambulanta, a sarit cu parasuta si si-a sarbatorit ultima zi de nastere in Himalaia), comotiile cerebrale si atacurile de cord sunt la ordinea zilei in Romania zilelor noastre. Deci, sadly, unchiul meu care la 45 de ani a murit, nu e un caz special.

Doar ca nu a intrat in coma din senin. Prima data i s-a facut rau. A venit salvarea, i-a zis nenea ala cu are nimic, salvarea a plecat. Degeaba a insistat matusa-mea sa il ia cu ei sa il interneze. Asa ca i s-a facut si mai rau. Si matusa-mea a sunat DIN NOU la salvare. Ca sa i se spuna “pai am mai fost o data acolo si ATI REFUZAT INTERNAREA”. Pana la urma au venit, l-au dus la spital si de acolo direct la Bucuresti, la Baltazar. De mentionat ca unchiul meu statea intr-un oras destul de mare si destul de aproape de Bucuresti.

Dupa 1 saptamana incepuse sa isi revina. Din cate stiu eu. Aseara a murit undeva inainte de 8.

Vizitele erau permise doar dupa 8 jumate seara. Pana nu s-au dus la el in salon, oamenilor care pazeau coridoarele sa il vada, sa afle noutati despre el nu li s-a spus nimic. Au aflat ca murise doar cand au intrat in salon.

Nu am fost niciodata foarte apropiata de unchiul in cauza. Nu l-am mai vazut de vreo 10 ani, daca nu mai mult. Totusi, aseara cand am aflat toate astea am inceput sa tremur de nervi.

Pentru binele dobitocilor de la ambulanta Valcea si al imbecililor de la Baltazar, spun multumesc ca nu a fost tata. Pentru binele tuturor cretinilor din orice sistem din Romania, spun multumesc ca nu a fost mama sau bunica-mea. Si pentru sanatatea mea mintala, spun multumesc ca oamenii mei sunt bine.

Sa te ia dracu de tara imputita!





"Hai Romania!"

6 03 2010
Am avut un unchi. Pana aseara, il mai aveam inca. De aseara zic “am avut”.

Unchiul meu nu a fost niciodata un model. Revistele de sanatate l-ar fi incadrat mai degraba la “asa nu”. Dar avea 45 de ani. Adica cu 2 mai putin decat ai mei si doar cu vreo 20 mai mult ca mine. Saptamana trecuta, cand eram inca intre aeroportul timisorean si acasa, am aflat ca e in coma. Facuse un atac cerebral.

Acuma, daca ar fi sa ma iau dupa alt unchi (ala nebun care lucreaza pe ambulanta, a sarit cu parasuta si si-a sarbatorit ultima zi de nastere in Himalaia), comotiile cerebrale si atacurile de cord sunt la ordinea zilei in Romania zilelor noastre. Deci, sadly, unchiul meu care la 45 de ani a murit, nu e un caz special.

Doar ca nu a intrat in coma din senin. Prima data i s-a facut rau. A venit salvarea, i-a zis nenea ala cu are nimic, salvarea a plecat. Degeaba a insistat matusa-mea sa il ia cu ei sa il interneze. Asa ca i s-a facut si mai rau. Si matusa-mea a sunat DIN NOU la salvare. Ca sa i se spuna “pai am mai fost o data acolo si ATI REFUZAT INTERNAREA”. Pana la urma au venit, l-au dus la spital si de acolo direct la Bucuresti, la Baltazar. De mentionat ca unchiul meu statea intr-un oras destul de mare si destul de aproape de Bucuresti.

Dupa 1 saptamana incepuse sa isi revina. Din cate stiu eu. Aseara a murit undeva inainte de 8.

Vizitele erau permise doar dupa 8 jumate seara. Pana nu s-au dus la el in salon, oamenilor care pazeau coridoarele sa il vada, sa afle noutati despre el nu li s-a spus nimic. Au aflat ca murise doar cand au intrat in salon.

Nu am fost niciodata foarte apropiata de unchiul in cauza. Nu l-am mai vazut de vreo 10 ani, daca nu mai mult. Totusi, aseara cand am aflat toate astea am inceput sa tremur de nervi.

Pentru binele dobitocilor de la ambulanta Valcea si al imbecililor de la Baltazar, spun multumesc ca nu a fost tata. Pentru binele tuturor cretinilor din orice sistem din Romania, spun multumesc ca nu a fost mama sau bunica-mea. Si pentru sanatatea mea mintala, spun multumesc ca oamenii mei sunt bine.

Sa te ia dracu de tara imputita!