Pentru ca nu mi-au placut niciodata papusile…

25 08 2012
… ma jucam cu masinute si ma dadeam cu tricicleta printre bicicletele baietilor mai mari. La gradinita, intorceam cosurile de gunoi cu fundul in sus cu baietii. In primara, am iesit putin din tipar si m-am imprietenit cu Oana, dar era asa baietoasa ca nu prea se pune. In liceu, am stat in banca cu 3 baieti si vorbeam aceeasi limba cu ei. In facultate, cel mai bun prieten al meu era de genul masculin si iesem cu el pe terasa sa comentam fuste. In continuarea facultatii (la a doua, adica), facusem un trio dragut cu… inca 2 baieti, evident. Hell, pana sa apara Diul in viata mea, eram deja programata prost, nu mai am aveam nici o scapare.

Nu, nu mi-am pus niciodata problema ca i-as aduce acasa la mama o ea in loc de un el.

Dar acum ma oftic asa putin ca all my life am fost mai apropiata de baieti decat de fete. Pentru ca acum sunt in stare sa stau juma’ de ora in magazin cu 10 fonduri de ten in brate si sa nu stiu pe care sa il aleg. Si fondul de ten e doar… baza.

There is a place and time for everything si eu l-am cam ratat (si) pe asta. No, futui!

[fblike]





Stii ca ai imbatranit cand

25 06 2012
Avanturile razboinice de dimineata se duc naibii pana seara, daca lucrurile se rezolva mai mult sau mai putin cum vrei tu.

Te apuci sa suni banci sa vezi ca totul e ok.

Treaba cu “lasa ca vedem noi” nu mai tine.

Trebuie, dar TREBUIE sa stii cu 1 luna inainte cum si in ce fel se va desfasura evadarea de pe insula. Nu pentru ca diverse bilete sunt mai ieftine, ci pentru ca altfel te doare stomacul de stres.

Te referi la oamenii de 22-23 de ani cu apelative de genul “pusti”, “kinderi”, “copii”.

Ai un plan financiar pentru urmatoarele 3 luni si orice deviere e analizata pana la extrem.

Cand ajungi in locuri cu campii verzi si nezgomotoase exclami entuziasmat “Iooi, vreau sa ne mutam aici”.

Aglomeratiile iti provoaca alergii urate.

Da, toate astea mi se intampla mie. Acum. Aaaaa!!!

[fblike]





Toate-mi-se-ntampla-numai-mie

10 05 2012
Saptamana trecuta ma durea baza coloanei. Dar ma durea asa… rau. Trebuia sa fac exercitii de imaginatie pentru fiecare minut de stat jos (si jobul meu presupune sa stau cu partea dorsala pe un scaun rosu 9-11 ore / zi) pentru ca doar in anumite pozitii nu durea de sa ma urc pe tavan.

A trecut exact cum a inceput. De la sine si brusc si neasteptat, fara nimic deosebit din partea mea.

Ei, la o zi dupa ce mi-am recastigat spatele funtional si fara fite, mi s-au inflamat ganglionii. Si cum nenorocitii sunt pozitionati in cele mai tampite parti anatomice, e o placere. O placere, va zic! Din nou, s-au inflamat ca asa au vrut ei, fara nimic special, nici macar nasul nu imi curge sa zic ca as avea nevoie de leucocite in plus.

Astept cuminte sa treaca. EL ma bate la cap cu doctori, eu ridic din spranceana dreapta. Doctorii de aici sunt … tragici si indieni si, daca inteleg ei ce zic eu, nu inteleg eu ce zic ei. Deci e o lose-lose situation, pentru ca in timpul pe care l-as petrece atarnand in ceva sala de asteptare as putea face ceva mult mai interesant.

Deci da… toate mi se intampla numai mie. Chhhh!!!

[fblike]





Daca as avea timp

23 04 2012
– m-as ocupa mai mult de blogul asta
– mi-as organiza vederile, am prea multe care ar putea merge lejer la (alti) colectionari (de timbre)
– m-as juca cu Fimo-ul pe care mi l-am comandat acum mai bine de 1 an jumate
– m-ar tenta sa imi deschid un review blog pe care as review-ui orice
– as mai scrie aici despre ce au scris altii
– m-as duce mai des la sala
– as invata sa inot

[fblike]





Changes suck

13 03 2012
Pana la un moment dat plangeam ca vreau o schimbare. Ca trebuie ca ceva sa se schimbe. Sau sa schimb eu ceva. Doar ca eu fac schimbari cu pasi mici spre minimi sau deloc. Pentru ca mie NU imi plac schimbarile radicale. Am trecut peste faza cand imi taiam parul milimetric fata de pielea capului fiind revoltata pe univers. Sau imi puneam ceva rosu turbat pe cap si pe urma dadeam vina pe el.

Anyway. Cand o schimbare radicala te loveste asa, lunea dimineata, taman in fata ce faci? Eu am ridicat din umeri si am zis OK in fata schimbarii. Dupa care au inceput durerile de cap, de stomac si rosul de unghii. Pentru ca schimbarile radicale, daca nu le provoc eu (si ultima a fost acum vreo 3 ani, cand mi-am luat mandrul si rucsacul si am plecat) nu imi plac in mod esential. Experienta spune ca nothing good comes of them. Schimbarea s-a schimbat la fata in fata lipsei mele de reactie si atat. Reactia a urmat acasa. Si acum. But with a poker face on.

Degeaba spune EL ca e de bine, ca era cazul, ca… Nu, frate. Schimbarile bune le faci tu, nu pica din cer! So, yes, changes suck big time to the biggest.

[fblike]





This is where we part, my friend….

9 08 2011
Eu te-am gasit. Te-am cautat mult, intr-un moment ciudat al vietii mele. Imi place sa cred ca pe undeva te-am salvat. Ma asteptai cuminte si mi-ai zambit in prima zi, atunci, demult.

Ti-am zambit in fiecare dimineata si te-am mangaiat inainte sa plec. M-ai suportatat cuminte si nu te-ai suparat, nici macar cand am dat cu tine pe jos ca o idioata.

A venit insa momentul sa ne despartim. Nu vreau neaparat asta, dar pana la urma, no matter how nice and cute you are, imi faci pe undeva rau. Si daca ramai, nu o sa ma pot abtine. Si rinichii vor divorta la un moment dat.

So long, my red friend. 😦





+

10 03 2009
Asta nu e un plus. E un soi de intersectie.

Nu stiu daca e (deja) astenie, dar eu deja am intrat in starea aia de nu vreau, nu-mi place, nu am chef. De nimic. Mi-e oarecum greata de tot. Statutul de om mare ma ia cu frig pana in oase and it sucks. Big time.

I need a job. A se remarca verbul care nu are nimic in comun cu “want”. Dar, parafrazand din Teodoreanu, viata nu e facuta numai din duminici sa faci ce vrei tu (triburi, somn, bratari, cola, zacere, cola), mai vine si luni si marti si… Si parca ma simt inutila. Toata lumea face ceva. Eu… astept sa mi se intample ceva, ca sa ajungem cu parafrazarile mai aproape de zilele noastre.

E bine macar ca I have a date cu proful de licenta. Finally. Care, sper eu, o sa imi explice ca trebuie sa fac AIA, sa plec de ACOLO si sa ajung DINCOLO. Unde toate cuvintele cu caps sa fie chestii precise, ca vad ca nu mai functionez decat pe baza de pointeri exacti.

Daca ar fi EL in locul meu, si-ar bate capul singur ce ar trebui sa faca, de unde ar trebui sa plece si unde ar trebui sa ajunga. Doar ca EL nu are tangente cu licenta mea, asa ca faptul ca e enervant de practic cateodata nu ma ajuta in cazul asta.

Si habar nu am ce o sa fac daca maine proful o sa ma bage in ceata. Nici macar nu pot sa pun proiectul pe rentacoder sa mi-l faca ceva indian pe bani putini pentru ca nici macar eu nu stiu ce vreau. Dar asta e o constanta cu care m-am obisnuit ar fi trebuit sa ma obisnuiesc in 24 de ani. Si ceva.

Si eu vreau inapoi acolo….

dsc00393