Old school vs New school

27 11 2009
Melodia este un cover. Versiunea originala, la final.

In Londra, exista Absolute Radio care chiar imi intelege poftele muzicale. Si care periodic creeaza obsesii.

Mi-e lene. Dar e vineri, asa ca am voie sa imi fie lene. O sa fac ordine in camera (pentru ca literalmente nu am pe unde sa calc si abia am eliberat un coltisor de camera sa imi trantesc laptopul… mama ar fi ingrozita) si o sa zac, ca tot mi-au venit cartile taman din .ro. Atat de frumos suna, ca parca – parca ma apuca avantul de a ma ridica si a strange de pe aici.

A, nu! Mi-am adus aminte. Maine a fi Camden, cu Heineken la halba si ceva new school punkeri pe scena. Si iar o sa vin de acolo cu febra musculara si minunari de cat de putin creier au tipele in Britania cea mare. Si cu draci pe legile lor antifumat.

Deci oficial e weekend. I shall love every minute of it 🙂

Si varianta originala a melodiei de mai sus:

Advertisements




Cumpar timp.

3 11 2009
Mai tine cineva minte reclama aia retardata cu “ciclul birou – pat”? Eu radeam de ea. Ma gandeam cat de imbecili pot fi oamenii care ajung asa. Adica cum sa ajungi asa, frate??

Well, am ajuns. Nu foarte greu, as putea adauga. Ieri am stat 12 ore la lucru. 12 ore din care am simtit fiecare secunda in fiecare neuron. Cand am ajuns acasa, am mai rezistat cam 1 ora cu ochii deschisi (ora dedicata in exclusivitate multumirii stomacului) si pe la 9 am adormit. Si nu e vorba de ieri. M-am saturat sa astept weekendul ca sa dorm. Pentru ca si daca vreau sa fac altceva, nu am nici un gram de energie. Deci traiesc in ciclul birou – pat. Si da, mananc. Si da, iau vitamine. Si da, tot in ciclul ala traiesc. Sucks being a grown up.

Am de terminat recenzia aia pentru “Caderea”. Ideea e ca virgula cartea aia merita putin mai mult decat sunt eu in stare sa ii ofer in momentul asta.

Acum cateva zile am vazut la Barbie pe blog site-ul asta in care timp de 1 luna cetatenii scriu un roman. Cetatenii normali, cu viata normala, sau cu joburi normale, poate. Pentru ca imi vajaie prin cap idei, cateodata in forma de fraze. Dar atunci cand imi vajaie mie ideile sunt fie in 183, fie “ascultand” foarte atenta ce mai debiteaza al meu sef, fie facand cartofi prajiti… in fine, oriunde altundeva decat cu Doi in brate. Neavandu-l pe Doi in brate, ideile mele zboara. Spre locuri unde pot prinde radacini, probabil. Din aceste motive, blogul meu se revolta.

Dar nu, gata! O sa incerc weekendul asta sa fac curatenie pe el. Macar atat, daca domeniu inca nu primeste. Nu am nervi (ca sa nu mai zic de timp) sa gadil asa ceva inca. Poate la anul. Momentan sa se sufoce pe wordpress.

Deci cumpar timp. In rate, cu dobanda, cu banii jos, cum vreti voi. Timp sa fie. Timp sa fac tot ce vreau EU, tot ce vrem NOI, tot ce TREBUIE, sa il bag pe EL in seama, sa inteleg principiul de functionare al unui elicopter cu telecomanda, sa ne jucam Age Of Empires, sa … deci timp.





A Paris sau a nu Paris…

13 10 2009
alexuta

Trenul de la Londra la Paris face mai putin decat avionul. Plus ca trebuie sa fii in gara cu 30 de minute inainte ca racheta sa decoleze, nu cu 2 ore.

Asta ar fi partea buna. Partea proasta este ca joburile noastre imbecile, combinate cu mersul trenurilor fie

a) scot din calcul Parisul pentru weekendul asta fie
b) duc Parisul la niste costuri acoperibile doar daca o sa castig la loto maine, ca azi nu a vrut.

Sunt perfect constienta ca nu imi vine sa dau chiria pe 2 luni jumate pe 2 zile in Paris. Pe de alta parte, sunt la fel de constienta ca deja am furnici in talpi si imi vine sa plec undeva. Iar Parisul e la fel de ieftin / scump (depinde de perceptie) ca o excursie in Dover, la stancile albe si multe barci.

Dar cunoscandu-ma, pana maine imi mai traznesc cateva idei. Asa ca inca nu intru in panica. Si daca nu, ziua mea e cand vreau pana la urma, nu doar cand zice buletinul 😉

(Fotografia ii apartine Alexutzei)





Die, hippie licenta, die!

17 06 2009
Pe tonul asta, mai am de umplut 15 pagini. 15 pagini care insista sa se uite la mine ucigas si alb. Si nu trebuie sa fie albe. E ok cel putin ca pana acum a fost laudata. Bine zicea zuza aia de satisfactii intelectuale and other crap de care credeam ca mi se rupe. E ok. E chiar ok. Nu e mare lucru. Sunt perfect constienta ca puteam sa o fac din anul 3 si in 2 ani sa o aduc la un stadiu mult mai … avansat ca sa spun asa. Dar cica – zice un test de pe facebook – imi folosesc numai 17% din capacitatile creieroase si – zice un alt test de pe facebook – sunt 90 si ceva % lenesa. Proasta combinatie. Extrem de proasta. Dar ma consolez cu ideea ca acum degeaba ma vait. Trece. O iau, bine. O sa ma laude toata lumea pret de 5 minute, apoi “succesul meu academic” o sa se piarda in … restul chestiilor. Daca nu o iau, insa, mai voalat sau nu mi se vor scoate ochii pana la pensie. Pana la pensia mea that is. Noroc ca voi fi departe.

Simt nevoia sa ma plimb prin Cismigiu. Si pe malul marii. Si sa urc pe jos de la telescaun pana la cota 1×85… unde x=6 din cate tin eu minte, dar nu ma bazez pe memorie. Sa zac la soare si sa nu ma intereseze nimic. Sa innod bratari si sa fac planuri. Sa visez la draperiile mele noastre rosii si covorul rosu si mobila de culoarea lemnului. La ploaia zilnica din Tara Galilor si cele mai geniale concerte in Londra. La bere neagra bauta intr-un pub cu muzica buna si mult fum.

Instead, trebuie sa ma gandesc cu ce mama lui Stalin umplu inca 15 pagini pe care nu pot abera asa cum aberez aici. Pentru ca SQL-ul este o chestie fixa si mie nu imi place sa aberez pe chestii fixe.

Macar maine incepe ceva. Vinerea viitoare altceva. Va fi ciudat sa fim noi doi in fiecare zi. Sa nu mai trebuiasca sa ma gandesc la tarife de roaming si sa putem face planuri pentru “maine” sau “saptamana viitoare”. Dar asteptam de 1 an si ceva maruntis asta. Asa ca ciudatenia va trece in primele 2 zile.

Ok… ma intorc la paginile mele. Alea 15. Si pe urma gadil aspectul. Si maine la legat cu ea and I can start my dreaming and plans. Fiuf.





Oficial, vara

9 06 2009
Weekendul asta am baut prima cola la Thomas, cu Diul. Deci… e vara. Si licenta inca NU e gata. Dar eu ma duc sa mai oficializez o data vara si azi. Ca you can’t have enough summer (decat atunci cand ai senzatia ca iti transpira si ideile si gandurile si tot, dar irelevant).

Abia astept sa imi gasesc Thomasul englezesc 🙂 AMR fix 1 luna and off we go 🙂





NeverLand – AMR 46 zile :)

26 05 2009

CardiffBay
sursa

cardiff-3
sursa

1
sursa

cardiff-big
sursa

cardiff
sursa

CARDIFF HOTEL SHOT
sursa

Cardiff_castle_autumn
sursa

cardiff_lane
sursa





Permis de imbarcare

20 05 2009
Venisem de la Galati cu un blog exceptional in minte. In care povesteam ce fain e Galatiul, ce retarzi sunt unii oameni, ca Ambasadoarea e funny in problema ei cu cazinourile, ca beau-ul ei m-a uimit ca stie de programe, pauze si diagrame, ca pe autostrada din Romania daca iti spune “spatiu de servicii” ajungi prin ceva sate cu strazi inguste si daca iti vine sa faci pipi pe roata poti sa tragi pe banda de urgenta si sa pui avariile.

Dar am uitat tot. Dar TOT. Mai tin minte numai motanul cel gras de unde ne-am oprit azi noapte sa mancam pe valea Oltului. Si cum nu am ajuns la mare ca nu ne-am trezit dupa o noapte cvasialba din cauza de tantari. Si ca urasc oamenii cretini la care li se rupe ca sunt responsabili de alti oameni.

Ne-am luat biletele de avion. In 10 iulie la 6:40 dimineata decolam. La propriu. Habar nu am cum o sa fie dar tind sa cred ca mai rau ca acum nu tare are cum.

Licenta nu e gata. Si mai sunt 10 zile pana la deadline-ul pe care mi l-am impus eu. Dar, ca de obicei, va fi gata. Si in the end o sa fiu ori foarte nervoasa ori foarte happy.

Mai e o luna. Pe urma vor mai fi 20 de zile. Si habar nu am de unde sa incep cu alea 20 de kile. Si daca in pretul biletului de avion e inclus si laptopul sau o sa ma trezesc la 4 dimineata ca imi mai cere cineva o taxa. Si…

Vreau inapoi la Galati. E fain si liniste si totul pare departe acolo.