Mda…

25 06 2009
Sunt zen. Adica virgula continui sa fiu zen. Azi noapte nu am putut sa dorm. IAR. Incep sa ma plictiseasca insomniile mele. Dar fie. Deci azi m-am trezit impotriva vointei mele la 11 si m-am dus la scoala. Ca cica facem repetitii la prezentare. Eram adormita. Habar nu am ce am zis. Dar stiu clar ca mi se cam rupea. Am asimilat ceva corecturi pe text pe care le-a facut proful, dar in rest… si culmea e ca cica “am darul vorbirii” (probabil atunci cand nu mi se face rau de la vorbitul in fata muritorilor) si “am surprins exact esentialul ambalat frumos”. Bun, acum imi poate spune cineva si mie anume ce am spus?

Concluzia ar fi ca “mi se rupe daca o iau sau nu” este atitudinea potrivita pentru un speech ok. Si ca eu functionez mai bine pe modul “sleepy”. Buuuun. Good to know.

Si ca o concluzie…

Si totusi… ce naiba am zis atat de bine azi??? Starea mea zen se cam duce…





E GATA!

18 06 2009
Deci GATA. Listata. Terminata. Facand ce trebuie. Prezentarea in PowerPoint pare o chestie atat de nesemnificativa in momentul asta incat refuz sa ma gandesc la altceva decat la betia de vinerea viitoare 😀




Die, hippie licenta, die!

17 06 2009
Pe tonul asta, mai am de umplut 15 pagini. 15 pagini care insista sa se uite la mine ucigas si alb. Si nu trebuie sa fie albe. E ok cel putin ca pana acum a fost laudata. Bine zicea zuza aia de satisfactii intelectuale and other crap de care credeam ca mi se rupe. E ok. E chiar ok. Nu e mare lucru. Sunt perfect constienta ca puteam sa o fac din anul 3 si in 2 ani sa o aduc la un stadiu mult mai … avansat ca sa spun asa. Dar cica – zice un test de pe facebook – imi folosesc numai 17% din capacitatile creieroase si – zice un alt test de pe facebook – sunt 90 si ceva % lenesa. Proasta combinatie. Extrem de proasta. Dar ma consolez cu ideea ca acum degeaba ma vait. Trece. O iau, bine. O sa ma laude toata lumea pret de 5 minute, apoi “succesul meu academic” o sa se piarda in … restul chestiilor. Daca nu o iau, insa, mai voalat sau nu mi se vor scoate ochii pana la pensie. Pana la pensia mea that is. Noroc ca voi fi departe.

Simt nevoia sa ma plimb prin Cismigiu. Si pe malul marii. Si sa urc pe jos de la telescaun pana la cota 1×85… unde x=6 din cate tin eu minte, dar nu ma bazez pe memorie. Sa zac la soare si sa nu ma intereseze nimic. Sa innod bratari si sa fac planuri. Sa visez la draperiile mele noastre rosii si covorul rosu si mobila de culoarea lemnului. La ploaia zilnica din Tara Galilor si cele mai geniale concerte in Londra. La bere neagra bauta intr-un pub cu muzica buna si mult fum.

Instead, trebuie sa ma gandesc cu ce mama lui Stalin umplu inca 15 pagini pe care nu pot abera asa cum aberez aici. Pentru ca SQL-ul este o chestie fixa si mie nu imi place sa aberez pe chestii fixe.

Macar maine incepe ceva. Vinerea viitoare altceva. Va fi ciudat sa fim noi doi in fiecare zi. Sa nu mai trebuiasca sa ma gandesc la tarife de roaming si sa putem face planuri pentru “maine” sau “saptamana viitoare”. Dar asteptam de 1 an si ceva maruntis asta. Asa ca ciudatenia va trece in primele 2 zile.

Ok… ma intorc la paginile mele. Alea 15. Si pe urma gadil aspectul. Si maine la legat cu ea and I can start my dreaming and plans. Fiuf.





Se anunta furtuni

14 06 2009
Habar nu am daca in toata tara, ca nu ma uit la meteo, dar in viata mea, clar.

Sa vedem. Am terminat (AMIN, ALELUIA, FINALLY) proiectul de licenta. Maine il duc la verificarea ochiului avizat sa ii puna – sper – stampila de aprobat si sa nu mai aud de el pana in 26/27.

Pana in 9 iulie seara, ora 22, mai e atat de putin si noi mai avem atat de multe de facut incat incepe sa ma bata gandul sa schimb bilete de avion pentru 2010. Bad gand, baaaad gand.

Intre 27 luna curenta si 10 luna viitoare trebuie sa ne impartim intre atatea neamuri si atatea issues de rezolvat incat ametesc numai daca ma gandesc la ele. Asa ca prefer sa nu ma gandesc si sa astept lichidarea lui EL (amin for that too) ca sa se gandeasca EL si sa mi le explice calm si clar … pentru o mai buna pricepere a issues-urilor si neameteala mea.

So, una peste alta… cola, marlboro si insomnii. Ca daca dorm am cosmaruri. Dar cosmaruri facute ca filmele… adica la punctul stresant se muta actiunea la alti muritori si pe urma se intoarce la mine.





Revelatii

10 06 2009
Sa mai zica cineva ca virgula Cola dauneaza. Adica de acord, dauneaza sanatatii. Dar procesului de gandire… eeee! Asta e altceva.

Doua saptamani incheiate m-am chinuit sa fac rapoartele ma-sii. Care in sinea lor sunt simple. Iau datele de undeva si le trantesc altundeva. Da, dar evident ca rapoartele mele aveau o viata atat de personala incat eu am fire albe si nu luau decat ce date vroiau ele, in ce ordine vroiau ele. Algoritmul dupa care lucrau – trebuie sa recunosc – a ramas o enigma pentru mine pana in acest moment.

Azi mi-am bagat picioarele. Atat de urat incat l-am luat pe Dani si am aterizat la Thomas. Cu Cola cu dop galben in fata, sa primeasca si el minutele moca. Ale lui EL se beau maine 🙂 ca oricum in momentul asta nu are ce face cu ele. Si intre 2 povesti si 3 replici din ceva film care ni se arata pe televizorul pe care de obicei canta MTV sau se vad meciuri am descoperit ce era aiurea in rapoartele mele. Si de ce aveau ele o viata atat de personala incat mi-o omorau pe a mea. Eeee! Vedeti? Cola kicks ass. Retific. Cola RECE kicks ass.

Asa ca m-am intors frumos acasa si am facut rapoarte. Si atat am raportat la ele date ca maine habar nu am daca sunt in stare sa ii mai explic profului ce am facut acolo.

So… inca 4 rapoarte, 3 formulare si 2 stored procedures si pot spune ca – din punctul meu de vedere – pot sa imi bag picioarele in tot pana in 26 – 27 (the L days) si sa plec la mare.

Evident, nu o sa plec la mare. Evident, cu 2 zile inainte de licenta o sa imi caut disperata cursurile din care cica mai luam o nota. Treaca de la mine ca, din inconstienta mea, mai mult de jumatate din ele au ajuns in tomberonul din fata blocului pe principiul “if I never see this again it will be way to fucking soon. Die, Poli, die!”.

Dar nu-i nimic, astept urmatoarea Cola cu revelatii.

PS: Ma duc sa ma urc in nuc sambata! 😀 😀 😀





Lejer, de weekend

6 06 2009
Este frustrant şi enervant că toate “cele mai importante chestii din viaţa ta” se întâmplă vara. Vezi admiterea la liceu, vezi BAC-ul, vezi licenţa. Bun, daca aş funcţiona măcar o dată în viaţă precum un om normal, sănătos la cap şi nu în ultimul rând conştient de importanţa şi consecinţele acţiunilor propri, probabil în momentul ăsta, în loc să mă vait că e frustrant să fie soare afară şi eu să fiu în casă cu word-ul în faţă, aş putea să mă vait că sunt epilată prost pentru ştrand. Nu ştiu dacă există vreun barem sau standard, dar zic şi eu aşa…

Şi ca să se vadă cât de traumatizată sunt, scriu chiar şi blogul cu diacritice.

Şi vreau la plajă. Pe cuvânt de cercetaş care a depus jurământul ca vreau. Şi ca o să dau cu primul obiect contondent după primul om pe care îl mai aud spunându-mi că nu mai e mult. Şi după al doilea. Şi după al treilea. Şi după al n-lea. Unde n tinde la infinit. Iar infinitul e infinit că doar de aia îl cheamă infinit. Nu vreau să nu mai fie mult, vreau să treacă. Vreau mahmureala post licenţă urmată de mahmureala post nunta instanţei părinteşti de genul feminin. Pentru că e demonstrat că eu pot fi mahmură şi din apă minerală. DOAR apă minerală. Chiar mai rău decât de la silva neagră…

Cred ca îmi mut diacriticile înapoi în Word… and did I mention that I hate Office 2007? Well… I do.





Butonul hipiot si potentialul hamster

6 04 2009
Nu o sa inteleg niciodata de ce butoanele au o viata a lor. Adica tu le pui acolo. Tu le dai viata. Asa ca ele, masinarii fara personalitate proprie, ar trebui sa asculte de tine. Probabil oamenilor NORMALI care programeaza asa li se si intampla. Pac, butonul, pac, comanda, click and BUM… butonul chiar face ce vrei si trebuie. Asa ar functiona butoanele in lumea normala. Evident ca butonul MEU (mi-l insusesc fara remuscari, chiar daca l-am luat dintr-un panou si l-am pus pe proiectul meu) nu a facut ce am vrut eu. Nici macar ce trebuia, ca m-am lamurit ca ce vroiam eu nu era 100% corect. Oricum, ideea e ca el facea niste prune d-ale lui, fara legatura cu raportul pe care trebuia sa il genereze. Dracii de pe lume.

– De ce nu merge? Ma chinui cu el de 2 ore si tot nu merge!!!

Dupa 15 minute:

-Liana, m-am uitat peste cod si e ok. Ar trebui sa mearga fara probleme.

Deci AR TREBUI. Logic, normal, firesc AR TREBUI. Evident, fiind butonul MEU (acum vedeti de ce mi l-am insusit cu atata tupeu fara sa bag si Microsoftul in propozitie?) AR TREBUI-ul ala nu il impresiona deloc. Dar absolut deloc. Atat de deloc incat la un moment dat, nemultumit probabil ca nu imi convenea actiunea lui revolutionara, a refuzat sa mai faca ceva. Apasam pe el si… NIMIC. As in NIMIC. Atunci m-au apucat toti dracii de pe lume! Buton cu tupeu!!

Asa ca m-am apucat sa reinstalez windowsul. Daca eram a smartass, poate reinstalam numai office-ul. Dar nuuuu! Asa ca am ramas fara arhive de mess. Si fara bookmarkuri. Si fara multe.

Dar, dupa lupte seculare, dupa instalari si reinstalari si parainstalari… a mers! Asa cum a trebuit, partial cum am vrut eu. Deci suntem pe drumul cel bun. Eu si licenta mea… Si daca Ambasadoarea aproape si-a gasit rochia de mireasa, am sanse si eu sa termin pana la termen licenta aia nemaipomenita, nemaiintalnita, nemaivazuta, nemai… cu care am tot innebunit lumea 🙂

Deci… viitorul suna bine, Cola e la 2 jumate, geamul sta deschis toata ziua, au aparut tantarii (pentru mine asta e motiv de bucurie, inseamna VARA), fac planuri de mare (dar nu spun la nimeni) si caut un hamster. Si il caut eu pentru ca trebuie sa ma inteleg EU cu hamsterul, partial pentru ca eu voi petrece mai mult timp cu sobolanul in cauza (a carui idee nu o suport inca, dar fie) decat EL, care m-a innebunit in ultimele 3 luni ca vrea rozatoare. The things I do… the things I do… 🙂 Deci… vreau idei de unde sa iau un hamster. Pe net nu am gasit 🙂 Si nici la petshopurile din metropola in care inca am adresa pe buletin.

Deci… the highlights for today… butonul hipiot, cautarea hamsterului (care deja a fost botezat Soarece) si un chef nebun si misterios de a asculta Beatles. And that is it.