Cand ai 2 acase

3 12 2012
Acum 3 ani si 5 luni fara o sapamana cand am plecat am tot auzit ca primii 3 ani sunt ok. Ca undeva la 3 ani sau imediat dupa te apuca depresiile de cetatean prea departe de casa.

Cum imi sta mie bine, am zis ca sunt povesti. Ca, daca esti capabil sa filtrezi totul, sa le imparti, poate fi ok. Ca eu o sa pot, o sa fac, o sa redescopar gaura la macaroana patrata. Am zis foarte plina de mine ca pana la Craciunul urmator nu o sa imi fie dor de Romania.

Mi-a fost. Dupa 7 luni ma urcam in vibratorul roz, plina de dor si povesti. Dor de mama, de cea mai geniala bunica din lume, de sor-mea care incepuse academia si eu nu fusesem acolo, de fumatul oriunde, de gropile din asfalt.

Am reusit si nu prea sa jonglez.

Si au trecut 3 ani. Anul asta m-am urcat de 3 ori in avion si o data in masina, mult mai plina de dor de fiecare data. De cateva ori mi-am revizuit optiunile, sa vad daca nu cumva pot sa nu mai trec canalul si inapoi la cetatenii care conduc pe partea gresita a drumului.

Sunt de acord ca anul asta nu a fost cel mai romantic an al existentei mele, DAR… Tot e nasol cand ai 2 acase, cand nu mai reusesti sa iti dai seama exact care e mai acasa decat cealalta, cand parca insula nu mai are farmec si romania da.

EL spune ca e doar pasa proasta prin care trec (de cateva luni???) si imi tot aduce aminte fluturii entuziasmati de demult. EL este genial si daca as zice ca maine ne mutam pe luna, s-ar apuca de impachetat. Si ar incepe cu cartile si vederile mele. Si probabil stie mai bine ca mine ce ma va face fericita pe termen lung, pentru ca nu o data s-a intamplat sa ii multumesc ca nu m-a ascultat, desi in respectivul moment mi s-a parut de o rautate infernala. Doar ca parca nu mai recunosc fluturii entuziasmati. Si parca merg inainte din inertie si incapatanare, pe principiul “au trecut 3 ani si 5 luni fara o saptamana din 5, de ce sa ii arunc la gunoi?”

Disclaimer: postul prezent e scris pe telefon, din aeroport. Aeroporturile romanesti au defectul de a ma deprima la extrem de fiecare data”.

[fblike]

Advertisements




Random thoughts

6 10 2012
Asa, ca de sambata dimineata avem:

– Universul a decis sa imi indeplineasca o dorinta de demult. Aia cu viata haotica la comun. Universul si-a gresit (ca de obicei) timing-ul.

– ma intreb cum functioneaza creierul unui om caruia i se explica in toate modurile posibile ca gigica nu il vrea dar el se decide sa o ceara de nevasta, sa isi lase viata actuala si sa se mute la capatul pamantului pentru ca “nu conteaza ca ea nu ma vrea, mie imi place fata, o conving eu”. Corectie: ma intreb DACA functioneaza.

– din aceeasi gama, ma intreb de ce mamma supararii nu am altceva mai bun de facut… gen bagaje sau ceva.

[fblike]





17 09 2012
M-am intors in punctul ala in care traiesc noaptea. Din pacate, restul lumii traieste ziua cand eu, ca sa traiesc oricand, dorm. Ma enerveaza ca nu pot fugi de ce mi-e cel mai frica pentru ca cel mai frica imi e de mine.




Deci NICIODATA

1 05 2012
dar NICIODATA nu o sa fac copii altfel decat prin cezariana. NICIODATA.

Inainte sa aruncati cu pietre, va anunt ca am (potential) una cu care sa arunc inapoi. La rinichiul stang. Care se plimba. Si daca in halul asta doare ca se plimba o chestie microscopica si nu prea ai ce sa-i faci in secunda aia, nici nu vreau sa ma gandesc cum tre’ sa doara sa faci bebe.

Deci nu, eu nu, NICIODATA.

(nu, nu sunt cu bebele pe vine. Dar da, am ceva care mi se plimba prin rinichiul stang. Si aseara, cu incruntatura ingrijorata dar incercand sa ma faca sa rad – pacat ca nu prea puteam – EL imi explica virgula ca arat ca nush ce tipa in nush ce film in timp ce naste. NU. NICIODATA!

[fblike]





De ce nu protestez eu

23 01 2012
Pe la nouaspe ani aveam inteligenta unui pui de gaina ratacit in cotet. Sau oricum nu cu mult peste. Credeam in oameni, in toti oamenii. Imparteam ganduri, sentimente, idei cu oricine, fara sa ma gandesc de 2 ori daca e cazul. Credeam ca orice se poate drept pentru care militam pentru orice cu o incapatanare care ar fi facut catarii sa se sinucida de ciuda.

Pe chestia asta am dat cu capul mai ceva ca atunci, in gradina botanica din Cluj. M-am lovit de nesimtire, de nepasare, de chestii a caror scop unic in viata era sa dezarmeze si sa descurajeze.

Asa ca am inceput sa renunt. La idei, prima data. La oamenii cu ideile care le omorau pe ale mele mai tarziu. Prea tarziu, ar spune unii.

A ramas ceva, insa. A ramas ideea aia ca oricat de mult m-as agita eu, daca n-ai cu cine, nu se poate. Nu poti schimba mentalitati care nu vor sa fie schimbate. Sau eu nu am putut.

Am dezvoltat insa o inteligenta mai mare decat a unui pui de gaina dezorientat in cotet. Am invatat sa filtrez oameni, idei, planuri. Am invatat sa spun nu. Si mi-e mai bine, dar nu asta e ideea.

Eu am avut protestele mele personale acum prea multi ani. M-am schimbat doar eu radical si prea putin, spre deloc, lumea.

De asta nu cred in protestele de acum pentru mine. Nu (m-)ar ajuta cu nimic. M-ar enerva mai tare faptul ca am inghtat in ploaie 3 ore mult prea departe de casa pentru nimic. Nu conteaza daca o sa cada guvernul. In Romania actuala nu exista om de nici o culoare politica (organizatiile de tineret included) care sa fie in stare sa schimbe ceva. Si atunci pentru ce?

Nu mi-o luati in nume de rau, voi, cei care ati iesit pe strazi. Va inteleg si va dau dreptate. Dar pana cand nu se va face o revolutie pentru aducerea unui guvern dintr-o tara care nu a auzit de Romania si habar nu are ce e aici si i se da tema de casa sa faca o tara mai buna… multumesc, pas. Mi-as pierde timpul sa schimb o culoare pe alta si peste o perioada (scurta) de timp sa protestez din nou.

[fblike]





Din gama lui "hai sa"

29 12 2011
“Haaaai saaaa adunam muuuulti oameni de Craciun. Sa avem casa plinaaaa!!!”

Nu sunt sigura daca eu am fost cea care a emis preainteligentul indemn de mai sus. Sper sincer sa nu fi fost eu, desi sunt cam singura cu spirit organizatoric razboinic din casa aia. Na, am avut casa plina de Craciun. Dupa 1 saptamana in care am fost 8-10 (si in seara de Ajun 13) oameni intr-o casa care e mare doar in aparenta, eu am zis ca urmatorul Craciun se face fie undeva unde e soare, fie la mama acasa unde e totul gata si nu simt nevoi de varsat castronul de salata BUF in capul cuiva.

Deci oameni multi, atat de mult zgomot incat nici castile cele rosii (evident) si pufoase nu acopereau cu succes zgomotul aseara. Fiecare cu ideile, avanturile, dracii personali.

Partea buna e ca nu m-au apucat si anul asta depresiile. Partea proasta… WHERE THE FUCK DID CHRISTMAS GO??? Adica nu am facut bradul (avem brad, dar nu l-am facut eu), salata BUF a avut o FLOARE pe ea (yes, I am NOT the flower on salata BUF type), a trebuit sa imi justific alegeri si decizii… CRASH! BUM! BANG!

Deci ca urmare a acestei incoerente cronice din ultima saptamana, vom demonta urmatoarele “hai sa”-uri:

HAI SA avem masa plina, ca asa TREBUIE sa ne prinda anul nou, sa ne fie frigiderul plin tot anul.
Contraargument: Anul trecut am avut mancare pentru o armata pentru 2 saptamani. In ciuda acestui fapt, din motive de lene, lene, finante, lene, lene, lene, lipsa chef, lene and some more lene, frigiderul nostru, pe portiunea noastra, a fost vizitat mai des de crivat, decat de mancare.

HAI SA tinem bani in buzunare, pe carduri, in pusculita pentru ca altfel big no no. Am tinut.
Contraargument: Aman cat pot de mult tax returnul, numai sa nu ma uit pe desfasuratoare, ca ma apuca durerile de cap.

HAI SA ne imbracam frumos, sa nu fim sloampeti tot anul.
Contraargument: Ia ghiciti cu ce ne-am imbracat noi TOT anul? 😀

HAI SA…

Asa ca anul asta am decis. Imi pup ELul de la multi ani fara legatura cu 2012, ne cuibarim la un film ca intr-o sambata normala si, daca nu o sa uit, la miezul noptii o sa imi pun acceasi dorinta ca in fiecare an.

HAI SA nu ne mai agitam atata, zic





1 Decembrie

1 12 2011
Nu pot sa spun ca pe mine m-a atins vreodata ideea de 1 Decembrie. As fi ipocrita daca m-as apuca sa explic lumii cat de patrioata sunt. Nu sunt. Nu mi-as lasa consortul sa se intoarca in Romania in caz de razboi si nici nu m-as oferi voluntara la crucea rosie. As gasi o solutie de teleportat pe luna sau ceva. Imi place Romania turistica, nu mint. Imi place mirosul de acasa, de copilarie, de… dar mi-ar fi placut la fel de tare si daca ma nasteam in Rusia, Canada, Germania, [insert country name here].

Nu m-am apucat sa spun la multi ani Romaniei. Pentru ca nu ii doresc. Nu asa. Cand o sa simt ca Romania o sa merite, o sa ii spun. Si pe 1 Decembrie, si pe 10 mai, si pe 24 ianuarie. Si cand vrea ea.

Pana atunci refuz sa ma alatur oamenilor extaziati de 1 Decembrie. Majoritatea, plecati peste mari si tari pentru ca Romania nu e suficient de buna. Intelegeti ironia.

Cel mai memorabil 1 Decembrie pentru mine ramane unul din Alba Iulia. Nu pentru parada, ci pentru pizza din Pub13 impartita cu Dan. Si atat.

[fblike]