Random despre nimic :)

6 10 2008
E destul de greu sa ti se intample ceva relevant in 2 zile de zacere geniala, cu marlboro, cola, worms, cate o plimbare in ploaie la un suc / cafea cu oameni dragi pe care ii vezi ocazional… and yet, mi se intampla chestii geniale, chiar daca zac in casa. Ma rog, mi se intamplau. Dar se vor mai intampla. Si lately sunt foarte ocupata sa contrazic 2 etichete “geniale” care mi s-au pus de diversi cetateni de-a lungul timpului. Fuck off, muriti, I am not an Ice Princess. 🙂

Si sor-mea este de azi (inca) un sofer pe strazile prost asfaltate ale Romaniei. Si eu imi conserv in continuare statutul de pieton si – sper eu – o sa il mai conserv mult timp de acum inainte. Pentru ca si in cazul unui party monstru probabil eu si in nici un caz El voi cauta nemurirea 🙂 Sau incepe sa fie discutabila si asta :))

Aaaaanyways… asta e un soi de random plin de nimic… doar ca nah, e my place in care pot sa fiu cat de random si plina de nimic vreau. 😉

Advertisements




Normal vs aberant

2 10 2008
Normal este sa stii culoarea preferata a plodului, daca tot l-ai facut.
Aberant este ca plodul sa devina o obligativitate in agenda saptamanala.

Normal este sa pricepi cand omul nu are timp sau chef de povesti interminabile si interesante doar in conditiile in care exista o sticla de cola si 4 ochi.
Aberant este sa te enervezi si sa te uiti o ora la tavan cand omul nu are timp sau chef de povesti interminabile si interesante doar in conditiile in care exista o sticla de cola si 4 ochi.

Normal este sa opresti naibii inainte de trecerea de pietoni daca esti motorizat.
Aberant este sa iti stergi numarul de blugii mei! (Idiotul naibii!)

Si mai aveam. Dar undeva intre ora cu ochii in tavan si diverse interioare s-au dus naibii… Oricum aberantul are castig de cauza. Fucked up world, me and everything else.





Din culisele vietii de navetist (3)

1 10 2008
Pentru ca in ultima vreme am fost ori prea sictirita, ori prea fericita, ori prea cu maseaua umflata sa mai bag in seama lumea din jurul meu, viata mea de navetist cu norma intreaga s-a desfasurat fara ups and downs. Pana azi. Azi…

Eu citesc o carte. Care carte, in sinea ei e destul de simplut scrisa, destul de previzibila si bla bla, dar m-a prins. Atat de rau ca umbla cu mine in rucsac. Si cum pret de 23 de minute nu am ce face, profit de ocazie sa vad ce mai fac aia. Buuuun.

Deci, recapitulam. Azi, eu, carte, ultimul loc din maxi. Caciulita bine trasa pe urechi (maselele stiu de ce, in ciuda soarelui din octombrie). Scot cartea, ajung la semnul facut din ceva invelitori de pain killers si urmaresc actiunea. Din carte, nu din jurul meu. La o statie oarecare se urca 2 oarecare. Care 2 oarecare isi stabilesc locul de calatorie langa al meu. Whatever. Ii auzeam oarecum susotind si razand pe infundate cand, la un moment dat, unul din ei nu se mai poate abtine probabil si exclama:

– Uite, ma, mai sunt fraieri care citesc carti.

Mi-am ridicat nasul cel carn din randurile mele, le-am aruncat o privire scurta dar destula sa ii integrez la categoria “haicinci, guta, ora de mate sau de orice in bar, pasiunea vietii lauda cu ultimul chat cu pitipoanca de la 4”, am dat pagina, am ridicat cartea, sa se observe si mi-am continuat lectura. Aia au continuat sa rada.

Inainte sa cobor din maxi m-am oprit si le-am zis ca doresc fraierilor si superfraierilor ca mine viata lunga si sanatoasa. Si ratatilor ca lor, nu. Le-am zambit cat de frumos si inocent am putut si m-am urcat in taxi, ca destinatia era acasa, dar nu la mine.

Habar n-am ce moaca au facut aia, habar n-am daca maine nu o sa ma opreasca virgula careva pe strada sa imi faca nasul cel carn sa interactioneze cu ceva obiect contondent dar… mi se rupe. Mi s-a acrit de cata prostie vad si mai ales aud in fiecare zi. Mi s-a acrit de toti tampitii cu fite de smecheri.

Deci pana aici. Am zis!!!





Sa-mi explice si mie cineva…

28 09 2008
… de ce ma-sa dupa tratament intensiv la nenea dentistul, de ce dupa o tona jumate de antibiotic si vata in urechi impotriva curentului maseaua mea continua sa se manifeste dureros si sa se umfle (iar).

Pentru ca in inteligenta mea eu nu gasesc nici o explicatie. But then again, eu sunt (inca 1 an) la POLI…





Povestea unei zile de concediu

27 09 2008
Un om destept a inventat tastele. Un alt om destept le-a dat si un sens. Si cu toate astea, zilele de concediu inca se mai pierd (sau apar din senin) printre hartii sau biti. Nu m-am lamurit inca, astept cu interes episodul 2 din “Povestea unei zile de concediu” pentru a ma edifica total.

Episodul 1 on the other hand mi-ar fi provocat hohote isterice de ras pana la o potentiala oprire a procesului de respiratie DACA (conditie necesara si suficienta) nu as fi fost eu personajul principal.

Anul trecut nu am apucat sa imi iau toate zilele de concediu. Partial ca nu ma ajutau cand le puteam lua, partial ca atunci cand imi trebuiau nu se putea, partial gandind intens si egoist spre sesiunea de iarna. Pam pam. Logic si firesc, s-au reportat pentru 2008. Ianuarie. Cand, civilizat si frumos, am facut cerere pentru cele 4 zile ramase. Atat mi-a comunicat tanti de la resurse umane, atat am scris pe cerere. Si am zacut frumos acasa si le-am lasat pe cele 2 tanti pe capul lui Ramico. Buuuun. Toate bune si frumoase pana in februarie cand ma suna Ge (seriously, asa i se spune, nu o botez eu) si imi spune ca de fapt mai am o zi de luat. Si ma pune sa imi fac cerere, negociem si ziua, bla. Toate bune si frumoase, cererile s-au aruncat frumos la gunoi, a venit primavara, pasarile au inceput sa ciripeasca si visele mele sa se indrepte spre concediul din 2008. De drept pe 2008.

Pentru ca politica firmei presupune sa iti iei concediul in 2 etape (sa ma impuscati nu stiu de ce, dar nu cercetez ca e mai sanatos), o bucata s-a luat in iunie, cand am alergat intre laboratoare, mate cu Dani, cola la Thomas si cai verzi pe pereti si bucata mare si geniala in august, cand mi-am pierdut tenisii prin Marsilia (la propriu… dar i-am recuperat).

Eh, intre timp eu am ramas fara nici un gram de concediu (dupa stiinta mea), tanti de la resurse umane a plecat din firma si in locul ei a venit alta tanti. Care nu stiu exact ce problema de adaptare are, dar ma suna ieri.

– Stiti, la dumneavoastra este o problema. Aveati dreptul la 25 de zile de concediu anul asta cu ce a ramas de anul trecut si dumneavoastra v-ati luat 26.

De aici incepe goana dupa ziua de concediu in plus. Cine, unde si de ce a facut programul sa ramana pe -1 in loc de + oricat sau macar un 0 absolut. Asa ca ma intorc la Ge. Calculez cu Ge. Ajungem la concluzia (fara macar sa ne contrazicem) ca, respectand regula de 3 simpla si logica elementara, eu de fapt ar trebui sa mai am 4 zile de concediu, in nici un caz sa fiu pe minus. Nici asa nu e bine, ca ceva nu imi da mie bine atunci. Dar trecem peste. Ge, nefiind responsabila cu resursele umane, ma trimite inapoi la tanti cea noua si cu problema neindentificata de mine. Care tanti s-a pierdut. Rau. Si mi-a promis ca revine cu un telefon saptamana viitoare, dupa ce se regaseste si se edifica de unde am eu o zi de concediu in minus cand logica elementara spune ca mai am 4 cu plus si de ce le mai am pe alea 4 cu plus cand eu stiam ca sunt pe 0 si anume de ce da softul rezultatul asta nesimtit.

Va urma. Pam pam.





Intre ceva

26 09 2008
Daca as putea sa imi dau demisia, sa stau acasa si sa ma uit la ploaie, sa beau ceai, sa joc Worms si din cand in cand sa mai citesc cate o carte (chiar n-am mai citit de mult) fericirea mea ar fi perfecta si infinita.

DAR factura la telefon refuza cu incapatanare sa se plateasca singura. DAR anul 5 cica vrea sa inceapa. DAR cica merg regulat la dentist.

So, momentan fericirea mea se rezuma la 10 minute, la lipsa de somn cronica (iar), la … la diverse chestii care nu au legatura decat tangentiala cu statul acasa si uitatul la ploaie.

Si fara nici o legatura… my favourite picture de la my x dad’s wedding (ce nu-i bine in propozitia asta?). Noroc cu noi pe acolo ca altfel… >:)

(Da, El era in blugi si tenesi si da, am fost mega mandra de El.)





C vs D

24 09 2008
Din cauza de avanturi razboinice viermicoase, azi mi-am reinstalat (iar) windowsul si am facut o curatenie generala pe hdd. Buuun… cu o singura problema… acum windows-ul meu e instalat pe D. I mean… asta imi schimba literele la partitii dupa cum ii tuna lui. Simt nevoi de aruncat tehnologii inalte fix pe geam. Grrr!!!